Poate fi dizolvat un şoarece într-o băutură carbogazoasă de tip cola? Dacă aţi fi tentaţi să vă amuzaţi de o asemenea întrebare năstruşnică, aflaţi că, în urmă cu mai bine de o lună, această problemă a stârnit un mare interes în presa serioasă din lume. În aceste condiţii, RL a vrut să afle care este adevărul, într-un mod cât mai ştiinţific. Concluzia? În cele ce urmează…
Grotestul rezultat final: Are Mountain Dew puterea de a dizolva carnea?
Daily Mail, ABC News şi multe alte publicaţii internaţionale, la care s-a adăugat şi presa naţională, au făcut public răspunsul dat de compania Pepsi unui client care pretindea că a găsit un şoricel într-o doză de suc: „Nu poţi să găseşti un şoarece în Mountain Dew pentru că băutura îl dizolvă”. Dar să o luăm cu începutul.
Ronald Ball, originar din Illinois, povesteşte că s-a simţit rău şi a început să vomite de-ndată ce a băut dintr-o doză de Mountain Dew cumpărată de la un automat de la serviciu. Americanul a golit restul de băutură într-un pahar şi a rămas perplex când a văzut că în doză zăcea corpul fără suflare al un şoricel. Bărbatul s-a plâns apoi că a sunat la un număr de telefon imprimat pe cutie şi la scurt timp a apărut un angajat al companiei, care a ridicat „dovada moartă” şi făcut-o dispărută. Un comunicat al Pepsi a încercat să lămurească lucrurile, spunând că acest lucru este imposibil deoarece un expert angajat de companie a demonstrat că aciditatea băuturii este atât de puternică încât „ar fi dizolvat şoarecele şi l-ar fi transformat într-un jeleu”, conform presei internaţionale.
Declaraţia oficială a Pepsi nu face astfel decât să confirme legenda care circulă de ani buni pe internet, că băuturile acidulate de tip cola pot dizolva o bucată de carne în numai câteva zile.
Cum a muşcat Cola Cola din carne
„Şoricei” cumpăraţi de la magazine
După ce am auzit explicaţiile celor de la Pepsi, ne-am gândit că adevărul poate fi aflat relativ uşor. Aşa că, în urmă cu o lună, am declanşat următorul experiment: fiindcă a introduce un şoricel într-o sticlă de suc ar fi fost o dovadă de cruzime faţă de nefericitul animal (şi ar fi stârnit mânia apărătorilor drepturilor animalelor), am folosit, pe post de cobai, bucăţi de carne de vită, de porc şi de pui de mărimea unor şoricei. Bucăţile au fost introduse în 31 de sticle de Mountain Dew. Pentru a nu dezavantaja o anume marcă de suc, am introdus bucăţi de carne şi în sticle umplute cu Pepsi Cola, Coca-Cola, Sprite, Fanta, Lipton, Nestea, Cappy, Kinley. Fiindcă orice experiment (aproape) ştiinţific respectabil foloseşte şi nişte probe „blank”, drept etalon, am introdus câte o bucată de carne de vită, porc şi pui şi în trei sticle de apă minerală, pentru a vedea ce rol are aciditatea dată de bulele de dioxid de carbon în descompunerea materiei organice şi ce rol joacă ceilalţi compuşi care apar în compoziţia sucurilor.
Timp de o lună, am deschis zilnic (în prima săptămână), iar apoi o dată la şapte zile, câte o sticlă de Mountain Dew şi am prezentat imagini cu stadiul de dizolvare al bucăţilor de carne. După 31 de zile am deschis şi sticlele de Coca-Cola, Fanta, apă minerală, Cappy, Lipton şi Nestea pentru a vedea care din aceste sucuri „muşcă mai tare” din carne.
La finalul testului nostru am comparat efectul pe care fiecare din cele nouă sortimente de suc mai sus menţionate l-a avut asupra bucăţilor de carne.
Carnea a transformat sticla de ceai într-o torpilă!
Carnea din sticlele de apă e cadaverică
Rezultatele finale
ŞORICELUL NU S-A DIZOLVAT. Mai mult, am primit o grea lovitură din partea cercetătorilor ştiinţifici veritabili, care mi-au demolat total munca de o lună. Acum, trebuie să recunosc că am vrut să merg cu „şoricelul” la un laborator de analize, să vedem cum l-au afectat cele 30 de zile de stat în suc. Institutul de Cercetări Alimentare nu a dorit să-şi şifoneze imaginea asociindu-şi numele cu un experiment atât de amatoristic şi a promis că ne ajută cu tot dragul atunci când vom avea experimente serioase. Dar, probabil ca să nu-i acuz de discriminare ştiinţifică, cercetătorii de la ICA au fost de acord totuşi să analizeze principiile ştiinţifice pe care le-am încălcat în „experimentul şoricelului”.
Iată mai jos răspunsul integral al cercetătorului ICA, dr. ing. Alexandru Ciric:
În opinia mea, experimentul prezentat de dumneavoastră nu se încadrează în sfera experimentelor ştiinţifice, deoarece orice experiment ştinţific beneficiază de repetabilitate şi reproductibilitate. Printre deficienţele sesizate la o primă vedere ar fi:
Produsul (carnea) introdus în băuturile carbogazoase nu a fost iniţial analizat din nici un punct de vedere. Nu ştim dacă acea carne a fost proaspătă, decongelată, deja alterată, injectată cu diverşi aditivi etc. (n.r. – era o carne premium proaspătă, luată din galantar, cu termen de valabilitate 48 de ore. Nu era mai infestată cu germeni decât orice altă carne proaspătă de pe piaţă care costă 30 lei/kg).
Băuturile nu au fost depozitate în condiţii controlate (temperatură, lumină etc.), condiţii care să poată face acest experiment reproductibil (n.r. – Fals. Ele au stat pe raftul de jos al unui dulap din studioul video. Acolo temperatura e oarecum constantă şi în dulap a fost beznă totală).
Bucăţile de carne introduse nu au fost întru totul similare (n.r. -această observaţie este reală).
O bucată de carne macră, destinată consumului uman nu poate substitui un şoarece în acest experiment. Şoarecele aduce cu sine o microbiotă foarte diversă (n.r. – ce spune specialistul este că o bucată de carne macră introdusă într-o sticlă de suc, nu e la fel de predispusă la putrefacţie ca un cadavru de şoricel, care are blăniţa contaminată cu diverşi microbi din ecosistem. Mai mult, măruntaiele şoricelului şi mâncarea în curs de digestie de pe tractul digestiv amplifică dramatic viteza de dezintegrare a acestuia, odată introdus în suc).
O sticlă PET desfăcută nu este similară unei doze sigilate (n.r. – posibil, însă chiar nu aveam de unde să iau o instalaţie care să-mi bage şoricei în doze de aluminiu, la fel ca în procesul de producţie…).
În orice reacţie chimică (pe care, probabil, dumneavoastră o aşteptaţi să se producă) trebuie să avem corelate cantităţile de reactivi. În nici un caz o cantitate atât de mare de carne – 80-100 g (bucată întreagă) nu va fi complet dizolvată de 400-500 ml de băutură carbogazoasă, într-o perioadă atât de scurtă (n.r. – aici cercetătorul nu are dreptate, fiindcă şoricelul s-a dizolvat fără probleme într-o doză de Mountain Dew de 330 ml, cel puţin aşa pretinde Pepsi. Noi am folosit 500 ml, deci cu o treime mai mult reactiv).
Trebuie avut în vedere faptul că în anumite situaţii atât acizii utilizaţi cu rol tehnologic (citric, malic, fosforic etc.), cât şi zahărul pot avea un efect conservant asupra produsului (n.r. – adică o sticlă de Mountain Dew cu un şoricel în ea nu e altceva decât un compot de carne).
Un experiment casnic nu poate egala sau surclasa experimentele unei companii cu investiţii semnificative în activitatea de cercetare şi dezvoltare.
CONCLUZIA OMULUI DE ŞTIINŢĂ: Având în vedere cele afirmate mai sus, şi nota ludică şi rapsodică a experimentului, consider că nu se pot trage concluzii din experiment, altele decât că un şoarece sigilat într-o cutie cu băutură carbogazoasă în SUA nu seamănă cu o bucată de carne macră de vită scufundată într-o sticlă PET în România.
CONCLUZIA MEA: Coca-Cola muşcă din carne mai tare decât toate celelalte sucuri, transformând carnea de vită şi pe cea de purcel într-un burete care se topeşte dacă-l strângi între degete, iar carnea de puişor a transfor-mat-o pur şi simplu într-o masă aproape gelatinoasă, în care se distingeau fibrele musculare.
Fanta, Kinley, Mountain Dew şi Sprite au conservat carnea întocmai ca pe o piersică într-un borcan cu compot.
La bucăţica de carne din sticla de „Fanta Puişor” am remarcat un miros plăcut şi parfumat. Carnea din apă minerală a evoluat asemenea unui cadavru scufundat în apă (n.r. – aici mai trebuie să adaug că mi-am atras oprobriul public a jumătate din redacţie, care au fost obligaţi să inspire duhoarea cu pricina).
Surprinzător, reginele con-servanţilor au fost sticlele de Cappy, Nestea şi Lipton. Deşi sunt sucuri necarbonatate, din cauza reacţiilor cu carnea, presiunea de gaz a crescut atât de mult încât sticlele s-au umflat şi erau cât pe ce să plesnească.
Una din sticle a ţâşnit mai ceva ca o şampanie. Carnea din ceai verde şi din nectar Cappy de portocale miroase excepţional şi şi-a păstrat fermitatea.
În concluzie, chiar dacă experimentul nostru nu a avut o valoare ştiinţifică certificată, a fost cel puţin amuzant.
Cât despre efectele acestor băuturi asupra organismelor vii… nu avem încă un rezultat palpabil. Rămâne ca şi până acum, strict o chestiune de gust.
DĂ CLICK AICI SĂ VEZI MOMENTUL ZERO AL EXPERIMENTULUI ŞORICELULUI. FII OBIECTIV! NU RÂDE!
