Anul trecut, au fost eliberate 1.478 de atestate pentru familii apte să adop-te copii, dintre care 52 au fost anulate sau retrase. Un număr de 699 de familii se află într-o anumită fază – mai mult sau puţin avansată – a procesului de adopţie (potrivire practică, încredinţare în vederea adopţiei sau chiar au adoptat deja legal copii). Aceste informa-ţii ne-au fost furnizate de către Ramona Popa, consilier la Oficiul Român pentru Adopţii. Care, însă, ne-a mai precizat că nu toţi copiii instituţionalizaţi sunt eligibili pentru a fi adoptaţi, deoarece “unii mai păstrează legături cu diverşi membri ai familiei, iar alţii sunt deja prea mari”.
Ramona Popa mai spune că “românii doresc să înfieze copii sub trei ani, iar în cazul acestora o familie poate aştepta între un an şi două luni şi un an şi patru luni. În cazul copiilor mai mari durata de aşteptare pentru adopţ’ţie este de 4-6 luni.”
“Este o practică să găseşti o mamă însărcinată…”
Deşi modalitatea de adopţie s-a mai simplificat, perioada uneori destul de lungă de aşteptare, dar şi faptul că, potrivit statisticii de mai sus, mai mult de jumătate dintre familiile declarate apte să adopte un copil în 2012 nu au primit un răspuns pozitiv până acum, există tentaţia de a încălca legea.
Acest fapt ne-a fost confirmat de către Eliza Petrov, avocat specializat în adopţii la Casa de avocatură Coltuc. Petrov ne-a precizat că “este o practică destul de des întâlnită să găseşti o mamă însărcinată care nu vrea să ţină copilul şi să treci în certificatul de naştere ca fiind tată natural pe soţul din familia care vrea să adopte un copil. Pe urmă, mama naturală renunţă la drepturile părinteşti şi soţia tatălui declarat în certificatul de naştere poate înfia copilul. În acest mod, soţii care adoptă un copil devin, legal, părinţii copilului. Problema este că devenise o practică atât de des folosită, încât chiar şi judecătorii de la Tribunalul pentru Minori ştiau de existenţa ei şi o aprobau cumva tacit”. Pentru a limita acest fenomen, în noua Lege a adopţiilor – de anul trecut – s-a introdus testul ADN ca probă care se face copilului şi tatălui în cazul în care şi soţia vrea să înfieze legal copilul.
“Mai bine luaţi ceai de năprasnic”
Unul dintre reporterii RL a vrut să testeze, incognito, dacă se poate evita birocraţia inerentă înfierii unui copil, dar şi reducerea termenului de aşteptare. Sub pretextul că ar vrea cu orice preţ să adopte un copil a ajuns în câteva maternităţi unde i-a rugat pe doctori să îi faciliteze contactul cu o mamă care nu doreşte să păstreze copilul.
În schimbul unei sume de bani ar fi dorit ca mama să îl declare tatăl natural. A aflat că femeile dispuse să renunţe la copii sunt “racolate” mult mai devreme, deoarece autorităţile au devenit vigilente. Medicii cunosc practicile neortodoxe legate de înfiere, dar renunţă să joace rolul de intermediar dintre familia care vrea să adopte şi mama naturală internată în maternitate. În cazul în care eşti prins, noua lege te trimite şi pe tine părinte, dar şi pe cadrul medical la puşcărie.
Un medic care munceşte de zeci de ani la Spitalul Galaţi ne-a declarat că ceea ce vrem noi este caz penal. “Femeile gravide sunt racolate de pe traseu de către familiile care vor să le înfieze copilul. Femeia, imediat după naştere, îl înregistrează pe tatăl adoptiv drept tată natural. Noi avem indicaţii stricte să spunem la Protecţia copilului dacă avem un copil nedorit de mamă”. Medicul are şi o explicaţie pentru durata lungă de aşteptare în cazul adopţiilor: “în ultima vreme sunt foarte puţini care îşi mai dau copiii spre adopţie şi, dintre aceştia, foarte puţini sunt sănătoşi. Natalitatea a scăzut cu mai mult de trei sferturi în ultimii ani.” Soluţia? “Mai bine apelaţi la tratamente: ”In vitro, la medicii de la Sovata unde trebie să mergeţi amândoi, în Ungaria la Szeghed, unde se şi vorbeşte româneşte, iar preţurile sunt mai mici. Puteţi intra pe Internet şi să apelaţi la remedii naturiste, de exemplu, la ceaiul de năprasnic. Trebuie să luaţi amândoi.”
Poate ştiţi fete însărcinate la licee
La spitalul din Râmnicu Sărat, medicii ne-au vorbit despre pericolele pe care le poţi întâlni. “Cel care este tatăl natural vă poate da în judecată, face testul de paternitate şi veţi fi acuzat de fals în acte pentru că v-aţi declarat părintele copilului lui. Chiar dacă la naştere aţi avut încuviinţarea soţiei sau concubinei lui.” Înainte se practica schimbarea numelui tatălului natural la naştere, admit medicii, dar au existat cazuri care au reprezentat avertismente serioase şi care au mai domolit aceste practici: “am avut un copil care avea deja 7 ani atunci când tatăl natural a ridicat, dintr-o dată, pretenţii, că vrea să i se dea copilul înapoi. A pretins că, în urmă cu şapte ani, el nu a ştiut sa nevasta era gravidă şi astfel i-a şantajat pe părinţii adoptivi.
La spitalul din Focşani, medicii vorbesc despre aceleaşi riscuri: “trebuie să cunoaşteţi familia de la care luaţi copilul şi să evitaţi implicarea celor de la Protecţia Copilului. Familia să fie de încredere şi să nu se ridice, ulterior, cu pretenţii asupra copilului pe care l-aţi înfiat. Altădată, mama adoptivă, îl declara drept tată natural pe cel care adopta. Dar acum mamele vin şi nasc şi nu spun medicului dacă au o asemenea problemă de familie. Poate au situaţia deja aranjată. Ce să vă zic… poate mai auziţi fete însărcinate de tinere, pe la licee, la facultate.”
Deşi perioada până la în-cre-dinţarea copilului este lungă şi birocraţia mare, nu trebuie uitat pericolul celălalt: o lege prea permisivă ar putea duce la încurajarea traficului de minori.
Pericolele declarării tatălui natural
Eliza Petrov, avocat specializat în adopţii la Casa de avocatură Coltuc, vorbeşte despre cazuri concrete de copii înfiaţi şi care, ulterior, au fost revendicaţi de părinţii naturali.
“Am avut un cuplu care acum patru ani a înfiat o fetiţă. Au găsit un anunţ pe net. Au discutat cu mama, i-au oferit o recompensă sub forma unui contract de împrumut cu scadenţa la naştere, prin notariat.Practic, o sumă necesară gravidei pentru a se întreţine pe perioada sarcinii. Acum, după patru ani au mai înfiat un băieţel. Problema este că el a devenit tată natural, însă soţia nu poate să mai înfieze copilul. Se poate ca mama naturală să renunţe cumva la drepturile sale şi tatăl să devină Autoritate Parentală Exclusivă şi să stabilească domiciliul copilului la tată.
Este mai simplu să apelezi la metoda prin care tatăl adoptiv să fie declarat tată natural. Există şi riscul ca mai târziu mama să vină să ceară bani sau alte foloase”.
Cum se înfiază un copil
Noua lege va declara adoptabil orice copil ai cărui părinţi nu sunt identificaţi. Dosarul copilului este înaintat instanţei de adopţii la 30 de zile de la data eliberării certificatului de naştere, copilul devenind imediat adoptabil. Pentru copiii care au părinţi cunoscuţi şi alte rude, dar care nu doresc să aibă grijă de el, legea prevede ca dosarul de adopţie să se finalizeze în 60 de zile de la ultima declaraţie prin care se refuză responsabilitatea asupra copilului. Sunt obligate să dea declaraţii toate rudele copilului, până la gradul IV, pentru că, potrivit legislaţiei, orice copil are dreptul de a trăi şi a creşte în familie, iar autorităţile trebuie să facă eforturi să integreze copilul în familie.
Procesul de adopţie propriu-zis este unul de lungă durată şi foarte întortocheat. După ce copilului este declarat adoptabil, o instanţă trebuie să valideze, legal, acest lucru. În urma acestui demers direcţia locală a Protecţiei Copilului întocmeşte o fişă a copilului care este trimisă Oficiului Român pentru adopţii. Specialiştii Oficiului pentru adopţie realizează o listă cu 10 familii care ar putea înfia respectivul copil. Pe baza acestui document, direcţia de Protecţie a Copilului respectivă decide care familie va primi respectivul copil.
Urmează o perioadă în care familia va vizita copilul, ulterior îl va lua acasă pentru o perioadă de 30 de zile, iar dacă totul decurge bine în 90 de zile copilul se poate muta la viitoarea sa familie. Perioada de monitorizare este de doi ani.
699 de familii au adoptat un copil anul trecut.
