R.L. De ce aţi fost arestat?
Arestarea mea s-a făcut la comandă politică. Din ce am aflat eu ulterior au fost Iliescu cu Hrebenciuc, cu generalul Voicu. Eu mergeam la DNA, stăteam undeva în Bucureşti, trei zile am stat şi am mers la DNA şi le-am zis că de la 7 dimineaţa până la 12 noaptea stau cu ei, sunt la dispoziţia lor. Eu stăteam în Bucureşti de 3 zile şi mă rugam să intru la DNA să mi se ia interogatoriu şi ei nu vroiau să mă primească, dar pe partea cealaltă trimiteau mascaţii pe la poartă pe la mine pe la Bacău, să filmeze şi să spună că nu vreau să vin în mod voit la DNA. Eee, m-au lucrat frumos, că au zis că mă sustrag de la dialog. În momentul arestării mele, au încălzit o maşină a poliţiei cu girofar, exact ca în filmul ăla Cattani Corrado. Tot anunţau cum mă iau pe mine, ca să se adune presa şi televiziunile şi tot. S-au lungit ăia şapte ore pe acolo, că-l vor duce pe Sechelariu în arest. Un spectacol jalnic, o lucrare de-asta făcută de nenorociţi, de diversioniştii comunişti, nişte nenorociţi ordinari.
R.L. Ce interes ar fi avut Hrebenciuc să vă lucreze, din moment ce amândoi eraţi din Bacău, eraţi membri PSD şi totul se petrecea în regimul Băsescu?
Aveam o putere, mă bucuream de stima şi popularitatea pe care o aveam în rândul cetăţenilor din Bacău şi avea (n.r. Viorel Hrebenciuc) un interes să mă decapiteze. Aveam anumite neînţelegeri amândoi. Hai să vă spun ca să înţelegeţi. Eu din 1992 am candidat independent şi am pierdut tot din nişte voturi furate de domnul Hrebenciuc la vremea aia. În 1996 eu am câştigat primăria oraşului independent. Iar în 1999 am intrat în PSD în vederea construirii unei clase politice rafinate, care să facă ceva pentru România. Deci inclusiv fratele meu a fost ministru secretar de stat pentru lucrările publice. Sergiu Sechelariu timp de vreo 3 ani jumate a fost acolo, nu? Când am câştigat alegerile în 2000, le-am câştigat cu 67% în condiţiile în care partidul avea 28%. Deci nu a prea înghiţit-o domnul Hrebenciuc aşa cu timpul, pentru că avem viziuni diferite şi despre viaţă şi despre afaceri şi despre modul de a te comporta şi modul de a face politică. Avem viziuni diferite. Dumnealui este adeptul falimentului, e adeptul unor combinaţii. Mie nu-mi plac combinaţiile. Mie îmi plac oamenii care au angajaţi şi fac profit, nu oameni care au un laptop şi fac profit. După aia eu m-am retras din PSD.
R.L. N-aţi introdus un nume în toată povestea asta. Sincer nu mă aşteptam să-l menţionaţi pe dl Hrebenciuc ca fiind ordonatorul arestării dumneavoastră. Nu aţi pomenit numele Traian Băsescu, care în campania din 2004 a defilat ca un campion anticorupţie.
Nu Băsescu mi-a făcut mie dosarul penal. Mi l-au făcut colegii de partid. Preşedintele Băsescu a ştiut de arestarea mea, dar probabil cu trecerea timpului şi-a dat seama că Sechelariu e un om curat. Aşa cred eu. O să vă mai relatez o chestiune. Într-o emisiune a domnului Cristoiu-Zig-Zag se chema-pe care o realiza pe Antena 3, l-a avut invitat pe Amăriei, şeful PNA (n.r. PNA e echivalentul de dinainte de 2005 al DNA). Domnul meu, m-am chinuit cu trustul meu de presă media de la Bacău, prin intervenţii pe care le-am avut inclusiv la domnul Voiculescu, să intru în emisiune şi am reuşit până la urmă. Domnul Cristoiu a spus: “Domne, dacă are cineva vreo întrebare, vreo acuză faţă de domnul Amăriei?”. Am crezut că Cristoiu e un om serios, dar atunci mi-am dat seama că totul e o făcătură de prost gust. La emisiunea aia i-am pus nişte întrebări lui Amăriei. Întrebarea era cu variante de răspuns şi suna aşa: “Care e ordinea în care s-a dispus arestarea mea? A. Iliescu, Hrebenciuc, Cosmâncă sau B. Cosmâncă, Iliescu, Hrebenciuc?”.
R.L. Cum v-aţi obişnuit cu ideea că Dumitru Sechelariu a ajuns după gratii?
Haideţi să vă spun sincer acum. Eu am 54 de ani anul ăsta, în iulie. Toată viaţa mea am încercat să fug, sau să fac de-aşa natură încât să nu fiu arestat nici o zi. Sunt un om care nu pot să fiu privat de libertate, care nu pot trăi închis. Sunt, dacă doriţi exact cum e piţigoiul sau cum e iepurele de câmp. Pe mine mai degrabă mă faci cel mai bolnav om din lume, sau mai degrabă prefer moartea, decât să fiu arestat sau închis. Şi atunci toate activităţile mele şi tot ceea ce am făcut, vă spun sincer cu mâna pe suflet şi cu mâna pe icoană, am făcut tot ce a fost posibil ca să nu fac evaziune fiscală, să fiu cât mai corect, să fiu cât mai drept, să nu intru sub incidenţa legii. Asta mă doare cel mai rău.
Am să vă spun o frază pe care am spus-o în campania electorală, când am pierdut pe mâna mea, nu altfel. M-am adresat municipiului Bacău cu următoarele cuvinte: “Domnilor şi doamnelor/ Să vă dea Dumnezeu sănătate/Dumneavoastră,/ Copiilor voştri/ Familiilor voastre/ Bunici, părinţi, prieteni/ Şi tot binele din lume să vi-l dea Dumnezeu vouă/ Iar mie, lui Dumitru Sechelariu/ Tot ce s-a adunat în lumea asta mai rău,/ Negura cerurilor şi tot ce e mai urât din lumea asta/ Dacă eu sunt un om corupt/ Să dea Dumnezeu să se verse asupra mea şi a familiei mele şi a copiilor mei”. Nu oricine face acest lucru, da? Eu sunt şi erou al revoluţiei române, nu contează, s-a tras, nu s-a tras, cert e că dacă ratam eram împuşcaţi, da? Lucrul ăsta e cel mai important.Vreau să vă mai spun un lucru. Am patru copii. Băiatul are 19 ani, o fată de 14 ani jumate, una de 12 ani şi o fată de aproape 8 ani. Deci eu mă simt un om curat şi în tot ceea ce am făcut, sunt atât de curat cât poţi fi într-o lume atât de murdară, da?
R.L. Toată lumea se plânge de condiţii foarte grele în arest ? Cum a fost la dumneavoastră ?
La mine au fost 5 persoane într-o cămăruţă de-asta foarte mică, nu ştiu să o descriu, dar de mărimea celei mai mici camere care e posibil să existe. Ce m-a deranjat cel mai mult e că nu aveam veceu. Aveam o anumită greutate, care nu-mi permitea să stau în aer, pe o budă turcească, pentru că-mi plezneau genunchii. Toaleta era în aceeaşi cameră, dar nedespărţită prin ceva de restul încăperii. Veceul era fără nici o perdea, fără nici o logică. Ne-a adus la starea de umilinţă. Trebuia să-mi fac nevoile în prezenţa celorlalţi. Asta e o umilinţă crasă, e ceva inacceptabil. Bineînţeles că eu am pus o perdea, am încercat să fac nişte lucruri, vă daţi seama şi când vrei să dai un gaz sau ceva, adică dacă eşti mai pudic sau ai anumite maniere, sau un fel de-a fi, vă daţi seama ce jenant este. Tu efectiv nu eşti deţinut de drept comun, nu eşti infractor, n-ai făcut, n-ai spart, n-ai omorât. Eşti anchetat în vederea săvârşirii unor fapte, că e o reţinere, nu o arestare propriu-zisă. Deci scopul a fost umilinţa. Şi a mai existat acolo, nu-mi mai aduc aminte cum îl cheamă, un colonel care nu era şef-şefii erau mai destupaţi- în prag de pensie, care era un nenorocit de om, adică calităţi infecte. Aveam voie să vorbesc la telefon, mi-au dat voie procurorii să vorbesc, să-mi sun familia şi colonelul nu mă lăsa că nu vroia el. Sau ce m-a deranjat iar e că nu poţi să fii un tip în jur la 46-47 de ani, să ajungi la un moment dat în faţa unui puşti de 24 de ani, în momentul în care m-am prezentat acolo, să mă caute în alte locuri nepermise sau să-ţi vorbească pe un ton superior, ca şi cum ai fi fost un gunoi sau ceva. Astea sunt lucruri care nu se fac. La un moment dat îmi aduc aminte că eram sub tratament medical. Într-o vreme nu vroia să-mi dea medicamentele pe care le aveam în tratament să le iau. M-am chinuit. Până n-am făcut un scandal monstruos acolo, până n-a venit doctorul la o oră şi ceva după aceea, nu mi s-a dat dreptul să-mi iau pastilele. Noi am fost arestaţi noaptea la 12 şi ceva. Arestarea poţi s-o faci în timpul zilei, n-o faci ca nenorociţii, noaptea după miezul nopţii.
R.L. De unde v-au arestat?
De la DNA Bucureşti. Am fost chemat acolo, era a doua sau a treia oară când mă duceam. La un moment dat am fost luat de la procurori, şi am fost pus la biroul unde erau poliţişti. Ceasul era 16.30. La ora 17.00 auzeam buletinul de ştiri la ProFM că Dumitru Sechelariu e arestat. De unde să ştie ăia de la Pro FM că eu sunt arestat când mandatul a venit la 12 noaptea? Gândiţi-vă şi dumneavoastră, sunt nişte lucruri dureroase, pentru că vă daţi seama, eu de 7 ani de zile nu pot să vânez, de pildă. Eu sunt vânător. Am şi eu hachiţele şi hobby-urile mele, nu? Am 7 ani şi ceva de când eu n-am dreptul de port armă, n-am dreptul să vânez. Adică mi s-au luat nişte drepturi care nu mi se par normale.
R.L. Aţi avut parte de un tratament decent din partea colegilor de celulă?
Iacobov a plecat în aceeaşi noapte, cu o jumătate de oră înainte de a veni eu în celulă şi m-au pus în patul lui Iacobov, dar ulterior mi s-a schimbat camera. La mine n-au fost incidente, pentru că la mine în celulă era un fost general SIE, înţelegeţi? A venit şi un băieţaş din zona fraţilor Sile Cămătaru. A venit şi un tip presupus că umbla cu cocaină, dar până la urmă nu s-a dovedit adevărat şi a fost eliberat, a fost şi un profesor universitar prins cu trafic de corupţie pe la Iaşi şi a mai fost părintele de la Tanacu cu care am stat. Deci n-am fost într-o situaţie delicată şi oricum nu dădeam posibilitatea să se ajungă până aicea. Sunt un om respectabil, oamenii mă respectau în mare, cu o mică excepţie la început, când mi s-a trasat o sarcină, dar cu mine nu le-a mers, că eu sunt un om cu o foarte mare personalitate. E greu să mă…M-am simţit umilit prin faptul că am fost reţinut, mai bine zis arestat decât reţinut, pentru că DNA-ul, din punctul meu de vedere, ar trebui să aibă obligatoriu şi camere de cazare dacă vrea să reţină pe cineva.
R.L. Spuneţi-mi vă rog obiceiurile din arest cum sunt ? Sunt crude? Alimentaţia cum e? Obiceiurile de igienă?
Într-o celulă de la Poliţia Capitalei este altceva decât într-o puşcărie normală. Aici era apă caldă întotdeauna dimineaţa şi seara şi trebuia să facem baie. Aveam dreptul să primim pachete, nu mă pot plânge la capitolul ăsta. N-am avut voie cu televizor, n-am avut mobil. Ziare puteam să citim şi să ascultăm la radio. Am reuşit să instalăm şi un frigider. Cu acceptul conducerii am adus frigiderul, pe care l-am lăsat donaţie acolo. Însă fiind foarte cald, lipsa aerului era cea mai mare problemă. Nu exista aer condiţionat şi fiind foarte mulţi era o căldură foarte mare. Stăteam tot timpul şi ziua şi noaptea cu geamul deschis. Celula era la demisol, jumate în pământ, jumate la baza trotuarului.
R.L. Cât timp aţi fost în arest familia dumneavoastră v-a vizitat?
Soţia mea a venit o singură dată la mine şi a venit şi fratele meu o dată Şi a venit Prunea, dacă nu mă înşel şi cu Lupescu, fotbaliştii.
R.L. Cum au reacţionat copiii când aţi fost închis?
Soţia mea, când era ceva despre mine la vreun buletin de ştiri, încerca să le distragă atenţia, să fie în altă parte, să nu fie în zona de contact. Îmi amintesc că fata mea mijlocie desena cătuşele la mână, ca nişte cercuri. Zicea: “tata are cercei la mâini”. Ceea ce este jenant. Aşa cum spunea un judecător francez, ulterior intrat în politică: “Decât un nevinovat în puşcărie, mai bine zece vinovaţi în libertate”.
Citeşte şi interviul cu Antonie Solomon, primarul Craiovei: “Am fost primar şi în puşcărie”
