Enescu, la ora distinctiilor supreme

Este imbucurator de constatat faptul ca – in marea lor majoritate – formatiile muzicale oaspete prezente pana in acest moment in festival au manifestat o grija pe care o consider fireasca privind promovarea propriilor valori componistice nationale. O fac cu credinta, cu profesionalism. Dispunem astfel de o informatie pertinenta prove-nita chiar din tarile de origine. Ma refer in primul rand la "Orchestre de Paris", care a concertat zilele trecute in festival sub conducerea dirijorului Christoph Eschenbach. Ansamblul este un organism viu ce dispune de pretioase transparente timbrale, de o impresionanta conexiune – atat de functionala! – a partidelor instrumentale. Sunetul corzilor este generos, are luminozitate, alamurile au stralucirea atat de utila conturarii peisajelor tablourilor simfonice datorate lui Claude Debussy, artist supranumit inca din timpul vietii "Claude de France". Ne-au prezentat cele doua mari lucrari simfonice, Suita "Iberia" si "Marea". Sunt tablouri simfonice a caror realizare a capatat o fabuloasa valoare imagistica. La fel ca si paginile datorate lui Hector Berlioz, primul covarsitor talent de orchestrator al epocii romantice. Am in vedere paginile simfonice "Carnavalul roman" si celebrul "Mars" simfonic din oratoriul "Damnatiunea lui Faust". Am in vedere o celebra – in alte timpuri –  pagina simfonica de inceput de secol XX, anume Suita a II-a "Bachus si Ariadna" de Albert Roussel, lucrare spectaculoasa sub aspectul travaliului orchestral. In zilele sfarsitului de saptamana, tot la Sala Palatului, concertele muzicienilor norvegieni – Orchestra Filarmonica din Oslo – au fost conduse de dirijorul finlandez Jukka-Pekka Saraste. Au prezentat mari creatii simfonice ale reperto-riului secolului trecut, lucrari semnate de Stravinsky, Enescu, Bartok, Ravel. Am audiat de asemenea lucrari de o mare forta evocatoare ale repertoriului scandinav. Ma refer la celebrul Concert in la minor – atat de romantic! – de Edvard Grieg, lucrare stralucit etalata de pianistul rus Boris Berezovsky, unul dintre marii artisti performeri ai timpului nostru, si – de asemenea – piesa simfonica "Act", spectaculoasa lucrare scrisa de compozitorul norvegian contemporan Rolf Wallin. Partea secunda a concertului a fost in totalitate dedicata Suitei "Lemminkainen", impresionanta epopee simfonica datorata lui Jan Sibelius, marele artist neoromantic al scolii finlandeze. Poate mai putin supletea corzilor, dar in orice caz coeziunea ansamblului, calitatea sustinerii unor solouri – cel al primei violine, al violoncelului, oboiului – au fost impresionante. Programele muzicale camerale au fost sustinute de cele doua formatii instrumentale care au evoluat in acest sfarsit de saptamana la Ateneul Roman; ansambluri atat de diferite, atat de pretioase fiecare in parte! Ma refer la concertele oferite de celebra formatie instrumentala italiana "Europa Galante". Cele doua concerte ale italienilor au fost in totalitate dedicate repertoriului baroc italian. Este un ansamblu de tineri muzicieni instrumentisti condusi de acest dinamic si imaginativ violonist care este Fabio Biondi. Sunt muzicieni aflati actualmente pe varful de val al interesului public. Pe buna dreptate. Este un ansamblu de o omogenitate perfecta, de o impresionta coerenta in actiune. Canta pe instrumente de epoca si folosesc o tehnica de emisie folosita in epoca. Tempourile apartin, insa, timpului nostru. Sunt mult mai alerte. La fel si contrastele dinamice. Mult mai puternice. Procedeele de atac, diversitatea de emisie sunt impresionante. Nu atat opera "Narciso" de Domenico Scarlatti, cat mai ales concertul de muzica instrumentala italiana au starnit un interes cu totul special. A fost dedicat celebrelor creatii italiene destinate corzilor, lucrari ale Barocului tarziu semnate de Vivaldi, Sammartini, Geminiani, Coreli. Originalitate aproape socanta in abordare! Plecand de la concert iti ramane, totusi, in auz o anume uniformitate a atitudinii interpretative, prioritatea acordata miscarii in dauna expresiei melodice, aspect propriu – de altfel – scolii italiene. Dar nu poti sa nu respecti consecventa cu care toti acesti muzicieni instrumentisti inteleg a promova propriile valori artistice nationale. Acesta este motivul pentru care imi exprim nedumerirea pentru faptul ca marea capodopera a teatrului liric universal, opera enesciana "Oedipe", nu figureaza actualmente nici in programul actualei editii a festivalului, dar nici in stagiunile curente ale teatrelor noastre lirice.