După ce Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați a câștigat procesul cu Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC), a cărui miză era plata a 12,5 milioane de euro pe care olandezii le pretind cu titlul de cheltuieli suplimentare pentru scoaterea din apă a epavei Rostock, litigiul în instanță se prelungește, în pofida faptului că sentința pronunțată de Curtea de Apel Constanța pe 16 iunie este definitivă.
Judecătorii au dat atunci dreptate părţii române şi au respins solicitările de despăgubire cerute de RWRC. Avocații consorţiului au încercat și ultima cale de atac, recursul în anulare, bazându-și cererea pe invocarea unei erori materiale. Situație discutabilă, pentru că o eroare materială poate fi motiv de recurs în anulare doar dacă vizează o greșeală de transcriere eronată a unor date, dar în cererea RWRC e contestat fondul raţionamentului instanţei.
Olandezii solicită a doua strămutare
Solicitarea RWRC va fi judecată tot de Curtea de Apel Constanța, iar primul termen pentru judecarea recursului în anulare a fost stabilit pentru 19 octombrie. Dar între timp, avocații olandezilor au cerut strămutarea dosarului de la instanța constănțeană şi au obţinut transferul cazului la Curtea de Apel Ploieşti. Este a doua astfel de cerere, după ce dosarul fusese şi în faza anterioară strămutat la Constanța de la Curtea de Apel Galați.
De cealaltă parte a baricadei, surse din patronatul firmelor de navigație pe Dunăre ne-au declarat că succesul părţii române din procesul cu RWRC „nu a generat prea multă veselie la Ministerul Transporturilor“. Dovada ar fi că la o lună de la câștigarea procesului cu RWRC directorul general al Administrației Fluviale a Dunării de Jos, Valerică Anghel, a fost destituit de la conucerea companiei naționale. Nu a fost anunțat vreun motiv al destituirii și nu a fost numit alt director, funcția fiind preluată de adjunctul Dorian Dumitru.
Se repetă afacerea „Resalv“?
Pe surse este vehiculat un scenariu. Dacă procesul ar fi pierdut de AFDJ, s-ar face tot ce e posibil ca Ministerul Transporturilor să nu aloce cele 12,5 milioane euro, plata s-ar face din bugetul companiei naționale, iar asta ar însemna intrarea AFDJ în incapacitate de plată și, implicit, în reorganizare judiciară. În acest context s-ar putea opera o desfacere a AFDJ pe mai multe activități, semnalizare, balizare, dragaje, pilotaj etc., care ar putea deveni interesante ca servicii, mai ales dacă ar fi și privatizate aceste societăți desprinse din AFDJ. Precedente au fost. De-a lungul anilor din AFDJ au fost desprinse pilotajul (între timp reluat de regie), lucrările hidrotehnice etc.
Un precedent a mai fost Afacerea „Resalv“, prin care o parte din flota gălățeană a fost făcută pachet și transferată la societatea Resalv Galați, care a fost vândută de Ministerul Transporturilor. Este un scenariu riscant, mai ales în condițiile Stategiei Dunării dezvoltate de Comisia Europeană, pentru că Administrația Fluvială a Dunării de Jos are din 1948 rolul fostei Comisii Europene a Dunării, având ca atribuții asigurarea condițiilor de navigație pe sectorul românesc al Dunării.
14 ani în apă
Nava ucraineană s-a scufundat pe braţul Sulina acum 26 de ani, scoaterea ei la suprafaţă a durat 14 ani, canalul fiind blocat complet o lungă perioadă de timp, în operaţiuni au murit trei scafandri, iar de mai bine de un deceniu este subiectul unui litigiu juridic care nu s-a încheiat nici până în prezent.
Consorțiul RWRC era format din Multraship (Muller Maritime) BV din Olanda, Titan Maritime din SUA și Deltacons Tulcea. La începutul lui 2006, a scos la suprafață epava și a încasat valoarea din contract, 5 milioane de euro. După câteva luni, s-a adresat Camerei Internaționale de Comerț de la Paris, cerând plata a 7,5 milioane euro, reprezentând costuri suplimentare.
În 2009, RWRC și-a ridicat pretențiile la 12,5 milioane euro, iar în 2012 Tribunalul de la Zürich a obligat AFDJ la plata acestei sume.
