În seara zilei de 17 aprilie 2013, în cadrul unei emisiuni televizate care s-a difuzat la postul Antena 3, domnul Adrian Năstase a emis mai multe afirmaţii care aveau ca scop victimizarea sa în faţa opiniei publice, utilizând sintagme ilustrative ca: „nu este vinovat pentru faptele în temeiul cărora a fost condamnat definitiv la 2 ani închisoare şi se va adresa cu o plângere la CEDO“; „n-a utilizat instituţia juridică a graţierii individuale privind această pedeapsă pentru că n-a săvârşit nici o infracţiune“ etc.
De asemenea, dl Adrian Năstase se consideră o victimă a justiţiei şi pentru că a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare într-un alt dosar judecat tot de cea mai înaltă instanţă judecătorească (cauza se află în recurs), ca şi în cazul pentru care pretinde că s-a adresat în străinătate organismelor internaţionale. În acelaşi timp, a recunoscut că la locuinţa sa au fost descoperite de către organele de poliţie, cu ocazia unei percheziţii cu prilejul incidentului petrecut după rămânerea definitivă a pedepsei de 2 ani închisoare, un număr de aproximativ 400 cartuşe. Cu privire la această faptă este demn de reţinut că dl Adrian Năstase a recunoscut existenţa în locuinţa sa a muniţiei, dar a calificat această faptă „lipsită de pericol social“.
Astfel fiind, este necesar a sublinia că se mărturiseşte – iar organele de cercetare penală sunt datoare a constata – existenţa unor fapte de natură penală (infracţiuni la regimul armelor şi muniţiilor) comise de dl Adrian Nastase. Atragerea răspunderii penale – pentru existenţa sau inexistenţa gradului de pericol social – nu aparţine aprecierii şi dorinţei exprimate de dl Adrian Năstase, ci o asemenea concluzie este în competenţa organelor de justiţie. Cert este că dl Adrian Năstase a comis o faptă prevăzută de legea penală – dovedită chiar prin recunoaşterile sale publice – şi numai organele de justiţie au dreptul să stabilească gradul de pericol social pe care îl reprezintă activitatea sa (infracţională) şi să procedeze la sesizarea instituţiei şi, eventual, la condamnarea sa. Este necesar a sublinia că dl Adrian Năstase a comis o faptă penală fiind posibil, în stare de recidivă postcondamnatorie, care poate produce consecinţe penale pe planul executării. Aceste rânduri au fost determinate în principal de atitudinea manifestată în mod public prin declaraţii sau postări pe internet în care a indus că este o victimă politică, instituţiile statului condamnându-l pentru infracţiuni pe care nu le-a săvârşit, încercând să inducă în opinia publică ideea că este nevinovat şi să obţină compasiunea acesteia. O asemenea conduită, care este de natură a deforma adevărul şi a informa greşit publicul, nu trebuie proliferată şi cu atât mai mult popularizată. Gravitatea demersului respectiv constă în crearea unei imagini deformate, negative şi mai ales în afara realităţii cu privire la activitatea organelor Parchetului şi instanţelor, criticându-se nemeritat şi injust actele concrete de justiţie înfăptuite de aceste înalte instituţii ale statului.
Viorel Pascu este avocat
