19.4 C
Bucureศ™ti
vineri, 4 octombrie 2024
AcasฤƒSpecialDialogul Herta Muller-Gabriel Liiceanu, moment istoric pentru cultura romรขnฤƒ

Dialogul Herta Muller-Gabriel Liiceanu, moment istoric pentru cultura romรขnฤƒ

În dialogul cu Gabriel Liiceanu de la Ateneu, Herta Muller a criticat intelectualii români, acuzându-i de falsฤƒ rezistenลฃฤƒ ลŸi pasivitate în timpul comunismului.

Înainte de primirea Premiului Nobel, vizitele Hertei Müller în România treceau aproape neobservate – în 2009, scriitoarea a participat în România la un eveniment de provincie, Festivalul de Literaturฤƒ „Oskar Pastior” de la Sibiu, iar ecourile abia de au trecut graniลฃele judeลฃului. Nobelul a schimbat însฤƒ radical percepลฃia publicฤƒ asupra scriitoarei. Vizita de luni seara a stârnit un interes incredibil în rândul publicului bucureลŸtean, care s-a înghesuit sฤƒ intre în clฤƒdirea Ateneului. O altฤƒ mulลฃime de  oameni încerca sฤƒ facฤƒ rost de o invitaลฃie; la 19.30, la o orฤƒ dupฤƒ debutul evenimentului, oamenii mai negociau cu portarii din spatele uลŸilor încuiate un eventual acces. Cei care au avut norocul sฤƒ se afle în salฤƒ au asistat la una dintre puลฃinele dezbateri autentice, fฤƒrฤƒ mฤƒnuลŸi, pe subiectul complicitฤƒลฃii intelectualilor cu dictatura.

Rฤƒfuiala cu intelectualii români

În dialogul dintre Herta Müller ลŸi filosoful Gabriel Liiceanu, mฤƒrul discordiei a fost angajamentul politic inconsistent al intelectualilor români în comunism, care, chiar dacฤƒ au refuzat sฤƒ laude ลŸi sฤƒ sprijine sistemul, nici nu au îmbrฤƒลฃiลŸat vreo formฤƒ deschisฤƒ de protest politic.

Pentru Liiceanu, elita intelectualฤƒ s-a opus sistemului refuzând sฤƒ-ลŸi „prostitueze cuvintele” ลŸi sฤƒ scrie cฤƒrลฃile propagandistice pe care regimul le vroia: „Unii dintre noi am avut naivitatea sฤƒ credem cฤƒ aveam un angajament politic. Dar acum aflฤƒm de la dvs. cฤƒ acest mod de a nu ne prostitua cuvintele a fost prea puลฃin, cฤƒ el nu a fost un angajamant politic, ci un vinovat apolitism”. Rฤƒspunsul Hertei Müller a venit sec, sprijinit pe comparaลฃia cu ลฃฤƒrile din centrul Europei, unde s-au înregistrat miลŸcฤƒri de protest chiar ลŸi în sânul Bisericii ลŸi unde „au fost mai mulลฃi oameni care au spus ceva împotriva regimului. În România, dacฤƒ vrei sฤƒ vorbeลŸti de dizidenลฃฤƒ, nu ai ce sฤƒ spui, decât, eventual, cฤƒ nu a fost dizidenลฃฤƒ organizatฤƒ. Radu Filipescu, preotul Calciu, Paul Goma au fost lฤƒsaลฃi singuri, cine i-a sprijinit? Protestatarii au fost prea puลฃini ลŸi cine ลŸi-a ridicat capul a fost lฤƒsat singur”.

Concluzia scriitoarei este necruลฃฤƒtoare: rezistenลฃa prin culturฤƒ a intelectualilor este vorbฤƒ în vânt („când eu am avut probleme cu dictatura, cei mai mulลฃi au tฤƒcut”), iar duritatea dictaturii în România se datoreazฤƒ ลŸi intelectualitฤƒลฃii care s-a refugiat în culturฤƒ, pฤƒstrându-ลŸi astfel o foarte confortabilฤƒ neutralitate politicฤƒ. „Ce vreลฃi dumneavoastrฤƒ sฤƒ laud mi se pare prea puลฃin, n-am ce sฤƒ spun. Este o modalitate de a rฤƒmâne onest personal, sฤƒ nu te murdฤƒreลŸti, dar nu a fost ceva împotriva dictaturii, care sฤƒ deranjeze clanul de ceauลŸiลŸti ลŸi securiลŸti. Dacฤƒ ar fi fost foarte mulลฃi care sฤƒ deranjeze aceastฤƒ dictaturฤƒ, ea nu ar fi putut sฤƒ se facฤƒ tot mai sinistrฤƒ. Pânฤƒ la urmฤƒ, nimeni din Est nu a umblat cu maลŸina de scris la poliลฃie ca noi, care trebuia sฤƒ obลฃinem permis pentru folosirea ei”, a observat câลŸtigฤƒtoarea Nobelului fฤƒcând referire la faptul cฤƒ scriitorii trebuiau sฤƒ-ลŸi înregistreze maลŸinile de scris pentru a putea fi identificaลฃi în cazul în care ar fi apฤƒrut manifeste sau scrieri subversive în regim de samizdat.

Scriitorii s-au enervat pe sistem „în sinea lor”

Replicile care au urmat acestui dialog spun multe despre cât de puลฃin conciliabilฤƒ este poziลฃia celor doi oameni de culturฤƒ: „Dumneavoastrฤƒ aลฃi fost (sฤƒ vฤƒ înregistraลฃi maลŸina de scris – n.r.)?”, a întrebat filosoful. „Da”, a rฤƒspuns Herta Müller. „Eu n-am mers”, a contraatacat Liiceanu. „Oh, sunteลฃi dizident”, l-a ironizat scriitoarea. „De ce aลฃi mers?” „Ca sฤƒ folosesc maลŸina de scris fฤƒrฤƒ sฤƒ mฤƒ aresteze”. „ Trebuia sฤƒ fiลฃi dizidentฤƒ ลŸi sฤƒ vฤƒ asumaลฃi riscul, sฤƒ nu vฤƒ lฤƒsaลฃi umilitฤƒ în felul acesta.” „Da, dar vedeลฃi, n-am fost. Poate nici n-am fost dizidentฤƒ, pe când alลฃii au fost, cei care ลŸi-au scris cฤƒrลฃile cu limbaj curat (necontaminat cu propagandฤƒ – n.red.)”. 

Înลฃepฤƒturile ลŸi contrele au fost prezente pe toatฤƒ durata dezbaterii – când povesteลŸte despre situaลฃiile umilitoare în care te punea regimul comunist, Gabriel Liiceanu remarcฤƒ, ironic, „asta ni s-a întâmplat mai multora”, iar Herta Müller riposteazฤƒ: „Trebuia sฤƒ vฤƒ enervaลฃi”. „Dar ne-am enervat”, spune Liiceanu. „Desigur. ลži asta a fost tot”, conchide scriitoarea, în hohotele asistenลฃei. Scriitorii care „nu ลŸi-au întinat cuvintele” ลŸi-au consumat furia pe sistem în interior, „s-au enervat în sinea lor”, în cuvintele acide ale scriitoarei. Întrebatฤƒ dacฤƒ se considerฤƒ dizidentฤƒ, Herta Müller, care în timpul comunismului a avut doar meserii fฤƒrฤƒ tangenลฃฤƒ cu cultura, a parat spunând cฤƒ nu se considerฤƒ dizidentฤƒ, ci o persoanฤƒ obiลŸnuitฤƒ: „Am avut ลŸi nenorocul sฤƒ lucrez acolo unde cei mai mulลฃi intelectuali nu au ajuns. M-au tot împins de colo colo ลŸi am ajuns sฤƒ vฤƒd cum trฤƒiesc oamenii normali… Am vrut sฤƒ trฤƒiesc normal, sฤƒ nu fac ceva de care sฤƒ nu pot sฤƒ vorbesc pe urmฤƒ. Mi-a fost greaลฃฤƒ de funcลฃionarii ฤƒลŸtia, nulitฤƒลฃile pe care le vedeam în fabricฤƒ, în magazin, la poลŸtฤƒ, la doctor, fiecare avea niลŸte aluri ลŸi trata oamenii de parcฤƒ ar fi, mฤƒ scuzaลฃi, «ultimul cฤƒcat»”.

„Când stau aici nu sunt scriitoare, e altฤƒ meserie – e circ”

Valorificarea suferinลฃei a fost un alt punct de divergenลฃฤƒ în discuลฃia dintre cei doi – scriitoarea a tฤƒiat scurt argumentul filosofului, care susลฃinea cฤƒ trauma ลŸi suferinลฃa aduse de comunism celor sensibili le-ar fi creat acestora o înลฃelegere superioarฤƒ: „N-am nici o înลฃelegere superioarฤƒ a lumii, tot aลŸa cum n-am de fapt o înลฃelegere a ei. Eu nu pricep lumea ลŸi de aia scriu… Când stฤƒteam în România ลŸi mฤƒ gândeam seara la ce s-a întâmplat în cursul zilei, nu puteam sฤƒ-mi dau seama. De altfel, nici nu-mi permiteam sฤƒ mฤƒ gândesc într-un arc mai mare, o perspectivฤƒ mai largฤƒ. Îmi ajungeau lucrurile micuลฃe ลŸi exacte care se tot adunau lângฤƒ mine, fiindcฤƒ lor trebuia sฤƒ le fac faลฃฤƒ. Nu am putut sฤƒ-mi pun probleme, pur ลŸi simplu a trebuit sฤƒ fac faลฃฤƒ ลŸi asta îmi absorbea toate energiile din cap, tot ce puteam rezulta. De înลฃelegere superioarฤƒ nici nu putea fi vorba”. Scrisul este pentru scriitoare o vocaลฃie pe care o practicฤƒ doar în singurฤƒtate, „e ceva ce mฤƒ chinuieลŸte ลŸi nu mฤƒ lasฤƒ în pace ลŸi mฤƒ obligฤƒ sฤƒ-mi screm mintea pânฤƒ nu mai pot, dar când o fac mฤƒ ajutฤƒ. Când stau aici nu sunt scriitoare, sunt scritoare doar când sunt singurฤƒ cu mine. Ce fac aici e altฤƒ meserie – e circ.”

„Patrie este ceea ce nu poลฃi sฤƒ suporลฃi ลŸi ceea ce nu poลฃi sฤƒ pฤƒrฤƒseลŸti”

Sentimentul exilului a fost celฤƒlalt leitmotiv în discuลฃia de la Ateneu, scriitoarea repetând o idee mai veche, anume cฤƒ nu mai e  posibil sฤƒ se întoarcฤƒ definitiv în România: „Eu m-am nฤƒscut aici, am trฤƒit toate cele pânฤƒ în ’87 ลŸi dupฤƒ aia gata, m-au dat afarฤƒ, nu am mai putut sฤƒ mฤƒ întorc. Cred cฤƒ (întoarcerea – n.red.) ar fi o iluzie. Istoria dintotdeauna a exilului e cฤƒ nu te mai întorci cum ai plecat. Nu cฤƒ nu ai vrea – ci cฤƒ a trebuit sฤƒ te schimbi acolo, sฤƒ-ลฃi aranjezi altfel viaลฃa ลŸi când vii înapoi descoperi cฤƒ lucurile s-au tฤƒiat.” În comunitatea germanฤƒ din România, întoarcerea nu-ลŸi mai are rost – „în sate mai sunt 3-4 oameni în vârstฤƒ care nu mai au pe nimeni ลŸi casele de bฤƒtrâni sunt viitorul minoritฤƒลฃii germane din ลฃara asta. Dacฤƒ aลŸ vrea sฤƒ revin sฤƒ continui nu aลŸ avea cu ce, cu cine ลŸi este imposibil. Toลฃi aลŸtia sunt undeva în lume ลŸi pe mine asta câteodatฤƒ mฤƒ doare; dar alt-minteri spun cฤƒ am avut ลŸi noroc.” Chiar dacฤƒ preferฤƒ cuvântului ideologizat „patrie” pe acela mai intim de „acasฤƒ”, scriitoarea încearcฤƒ sฤƒ-l defineascฤƒ: „De multe ori am zis în Germania cฤƒ «heimat/patrie» este ceea ce nu poลฃi sฤƒ suporลฃi ลŸi ceea ce nu poลฃi sฤƒ pฤƒrฤƒseลŸti. Poลฃi sฤƒ pleci cu picioarele, dar duci cu tine greutฤƒลฃile din cap.  Tâmpita de patrie vine cu tine dacฤƒ nu vrei. ลži te chinuie ลŸi acolo unde te-ai dus sฤƒ scapi cu viaลฃฤƒ.”

„Cu cât era ลฃara mai prฤƒpฤƒditฤƒ, mai puneau o strofฤƒ la imn”

Dialogul a luat sfârลŸit cu o amintire din comunism a Hertei Müller. Dupฤƒ „nu ลŸtiu câte luni de ลŸomaj”, ea ajunge sฤƒ predea ca suplinitoare la o grฤƒdiniลฃฤƒ, cu speranลฃa cฤƒ slujba aceasta nu va fi ideologizatฤƒ, „sunt copii mici, nimeni nu se uitฤƒ ce ลŸi cum”. Însฤƒ din prima zi descoperฤƒ cฤƒ programul trebuie sฤƒ înceapฤƒ cu intonarea imnului interminabil al României comuniste – „Cu cât era ลฃara mai prฤƒpฤƒditฤƒ, mai puneau o strofฤƒ.”

Îi învaลฃฤƒ pe copii un cântecel de iarnฤƒ, însฤƒ „copiii nu erau obiลŸnuiลฃi, aลŸa cฤƒ a trebuit sฤƒ le explic de ce fulgul are o rotiลฃฤƒ albฤƒ, de ce cade aลŸa. Nu mai ลŸtiau decât chestii ideologice, mama, mama bunฤƒ ลŸi pac, într-a treia strofฤƒ – Elena. Nu te mai aลŸteptai, dar pânฤƒ la urmฤƒ tot venea.” A doua zi, proaspฤƒta educatoare se face cฤƒ uitฤƒ de momentul ritualic al imnului, dar copiii vigilenลฃi îi atrag atenลฃia. „Apoi s-au pus într-un semicerc ca niลŸte soldaลฃi, cu mâinile lipite de corp ลŸi au început sฤƒ cânte. Dupฤƒ trei strofe, le-am spus foarte bine, ajunge – dar unul a spus cฤƒ nu e tot, aลŸa cฤƒ a trebuit sฤƒ-l cânte pânฤƒ la capฤƒt.” „Copiii aceia”, a întrerupt-o filozoful, „au acum 25 de ani”. „Poate n-au ieลŸit încฤƒ din acele idei – dar depinde de ce li se spune acum”, s-a îndoit Herta Müller.

„Atunci are ลŸi circul nostru din seara asta un sens”, a observat filosoful. „Nu ลŸtiu.” „Poate le spune ceva”, a insistat Liiceanu. „Poate”, a pus punct Herta Müller dezbaterii. O dezbatere care dacฤƒ ar fi avut loc cu 10-15 ani mai devreme ลŸi ar fi implicat mai mulลฃi intelectuali formatori de opinie, ar fi schimbat poate faลฃa culturii româneลŸti. 

Coadฤƒ ca pe vremuri la autografele Hertei Müller

O aglomeraลฃie de nedescris ลŸi niลŸte crize de nervi ale unor pensionari cam agitaลฃi au însoลฃit lansarea seriei de autor Herta Müller, asearฤƒ, la librฤƒria Humanitas Kretzulescu. Andrei PleลŸu a fost cel care prezentat-o publicului pe marea scriitoare de care îl leagฤƒ o „prietenie de cursฤƒ lungฤƒ”. „Voi vorbi puลฃin pentru cฤƒ ลŸtiu cฤƒ Hertei nu-i plac lucrurile astea. Nu-i plac festivismele, vorbele mari, temenele, zâmbetele de circumstanลฃฤƒ ลŸi blabla-urile. „Da. AลŸa e”, a confirmat scriitoarea zâmbind. „Motivul pentru care Hertei nu îi plac aceste lucruri este acela cฤƒ ea e un om cât se poate de autentic, ori în situaลฃii precum cea de faลฃฤƒ, toลฃi suntem un pic neautentici. Unii dintre dumneavoastrฤƒ aลฃi venit pentru cฤƒ vreลฃi sฤƒ vฤƒ lฤƒudaลฃi apoi pe la cunoลŸtinลฃe cu un autograf al Hertei Müller, alลฃii, care au apucat alte vremuri, au intrat pentru cฤƒ au vฤƒzut coadฤƒ ลŸi se ลŸtie cฤƒ la coadฤƒ te aลŸezi chiar dacฤƒ nu ลŸtii «ce se dฤƒ»”.

La aceastฤƒ afirmaลฃie, o femeie a strigat iritatฤƒ: „Nu avem nevoie de jigniri!”, în timp ce un domn, ลŸi mai nervos, a urlat din mulลฃime: „N-am venit sฤƒ te ascultฤƒm pe dumneata, ci pe doamna Herta Müller!” Cei prezenลฃi au rฤƒmas ลŸocaลฃi vฤƒzând asemenea manifestฤƒri, dar Andrei PleลŸu a parat cu eleganลฃฤƒ „lovitura” venitฤƒ din public: „Ei bine, recunosc cฤƒ ลŸi eu am fost puลฃin neautentic, pentru cฤƒ nici eu nu am venit aลŸa dintr-un elan personal, ci pentru cฤƒ m-au rugat  Herta ลŸi prietenul meu Gabriel Liiceanu. Dar Herta e întotdeauna autenticฤƒ. De altfel, motivul pentru care a plecat din ลฃarฤƒ este tocmai acela cฤƒ nu existฤƒ sistem care sฤƒ favorizeze neautenticul mai mult decât dictatura. În dictaturฤƒ sฤƒ faci ลŸi sฤƒ spui lucruri în care nu crezi devine o a doua naturฤƒ. Ori Herta nu putea suporta aลŸa ceva. Închei prin a spune: „Herta, mor dupฤƒ tine! Îmi place cum scrii, ce spui, cum trฤƒieลŸti!” Scriitoarea nu a adฤƒugat decât câteva cuvinte, mulลฃumind editurii ลŸi traducฤƒtorilor sฤƒi, dupฤƒ care ลŸi-a suflecat mânecile ลŸi a început sฤƒ dea autografe. ลži, având în vedere faptul cฤƒ admiratorii sฤƒi fฤƒcuserฤƒ o coadฤƒ ce se întindea pânฤƒ la Palatul Regal, a avut ceva de lucru. (G.L.)

Cele mai citite

Viktor Orban avertizeazฤƒ cฤƒ UE se รฎndreaptฤƒ cฤƒtre un „rฤƒzboi rece economic” cu China

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a declarat vineri cฤƒ Uniunea Europeanฤƒ riscฤƒ sฤƒ intre รฎntr-un "rฤƒzboi rece economic" cu China, รฎn contextul pregฤƒtirilor blocului european...

Viktor Orban avertizeazฤƒ cฤƒ UE se รฎndreaptฤƒ cฤƒtre un „rฤƒzboi rece economic” cu China

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a declarat vineri cฤƒ Uniunea Europeanฤƒ riscฤƒ sฤƒ intre รฎntr-un "rฤƒzboi rece economic" cu China, รฎn contextul pregฤƒtirilor blocului european...

Generaศ›ia Z รฎntรขmpinฤƒ dificultฤƒศ›i de adaptare la locul de muncฤƒ, relevฤƒ un studiu recent

Un studiu realizat de platforma Intelligent.com รฎn luna august indicฤƒ faptul cฤƒ tinerii din generaศ›ia Z, รฎn special cei care sunt fie prea introvertiศ›i,...
Ultima orฤƒ
Pe aceeaศ™i temฤƒ