Primul ministru a vrut să fie curat la prima sa întâlnire “legală” cu liderii europeni aşa că a obţinut de la Parchetul General toate dovezile în acest sens, iar dosarul de plagiat, care a zăcut şase luni în sertar, a fost soluţionat brusc de favoritul lui Victor Ponta, instalt procuror şef săptămâna trecută.
Efectele coabitării asupra Justiţiei ar putea conta mai mult decât liniştea negociată de Victor Ponta şi Traian Băsescu, dacă magistraţii de top au datorii politice, dacă încep să convertească aceste datorii în NUP-uri (Neînceperea Urmăririi Penale) şi dacă abandonează traseul dur din ultimii ani. Testul privind independenţa judecătorilor şi procurorilor sub regimul Băsescu-Ponta nu s-a dat încă, dar rezolvarea rapidă a acuzaţiei că primul ministru şi-a plagiat lucrarea de doctorat, iar apoi a şi publicat-o încasând drepturi de autor, sugerează că România este pe cale să se întoarcă de unde a plecat în 2004: înapoi la justiţia dirijată din perioada Adrian Năstase, cu grijile sale transpartinice.
Rezistenţa procurorilor şi judecătorilor la încercările de restauraţie şi în viitor la inevitabilele presiuni politice va arăta dacă reformele începute de Monica Macovei în 2005 şi continuate sub ghilotina UE sunt viabile. Curajul şi onoarea unora dintre magistraţi ar putea fi compromise de laşitatea şi oportunismul celorlalţi. Gesturile lor în oglindă au început deja să apară: completul care i-a condamnat la închisoare pe Gigi Becali, fostul ministru al Apărării Victor Babiuc şi fostul şef al Statului Major General, Dumitru Cioflină versus completul care a cerut rejudecarea transferurilor şi care le-a dat o gură de oxigen impresarilor şi şefilor de cluburi care au ascuns sume mari bani pentru care nu au plătit impozite.
În schimb mulţi procurori se vor ascunde sub faldurile şefilor de la DNA şi de la Parchetul General, care vor putea încetini sau grăbi anchetele, inclusiv la cerere. Poate n-ar fi lipsit de interes să urmărim cariera trecută şi viitoare a procuroarei Mihaela Litvin, cea care sub interimatul lui Daniel Morar la Parchetul General a ţinut ascuns dosarul de plagiat al premierului Victor Ponta şi care odată cu schimbarea conducerii s-a grăbit să-l dezvinovăţească pe primul ministru, deşi probele sunt clare pentru oricine are curiozitatea să le vadă: 113 pagini din cele 292 ale cărţii “Răspunderea în dreptul internaţional”, care preia integral teza de doctorat a premierului, au fost copiate.
Reputaţia lui Victor Ponta nu poate fi, însă, reparată cu ajutorul amicului Tiberiu Niţu numit în fotoliul de procuror general, după bătălii importante, cum nu a putut fi refăcută nici prin tertipurile subordonaţilor de la Ministerul Educaţiei care au muşamalizat expertizele academice serioase. În Europa toată lumea ştie că primul ministru al României şi-a copiat teza de doctorat, dar mulţi lideri din statele UE vor trece peste această problemă, rezolvată acum şi de justiţia autohtonă. La Berlin, la Paris, la Londra, la Bruxelles este cunoscut că în Europa de Est standardele de onorabilitate sunt altele decât în Occident, aşa că Ponta e acceptat aşa cum este, dar va trebui să muncească pentru a-şi câştiga încrederea, nu neapărat şi respectul capitalelor UE.
De aceea pentru a-şi depăşi plagiatul şi a intra în cercurile politice simandicoase, Victor Ponta este gata să facă orice pentru a demonstra cât de pro-european este: dacă va fi nevoie să taie în carne vie o va face, iar cu justiţia va lucra cu mănuşi, mai ales că şi-a rezolvat deja propria problemă. Ponta va deveni astfel aliatul de neclintit al Occidentului, tocmai fiindcă liderii vestici sunt gata să treacă peste plagiatul doctoratului său, ca peste o greşală de tinereţe
În ecuaţia defrişării drumului care ar trebui să-l lanseze într-o carieră de şef de stat, premierul are nevoie în aceeaşi măsură de Traian Băsescu şi de tot felul de pioni care să-i facă poteci. Printre ei şi procurorul general, Tiberiu Niţu: în sfârşit o ţară întreagă a înţeles de ce trebuia să ajungă atât de sus acest personaj, care are “autocontrol scăzut”, “nu rezistă la stres”, este “irascibil” şi are“o scăzută capacitate de mobilizare” (potrivit fişei de la Consiliul Superior al Magistraturii).
