Numărul 2 al Camerei Reprezentanţilor, republicanul Eric Cantor (foto stânga), a fost înfrânt marţi 10 iunie, la alegerile primare din Virginia de către candidatul Tea Party, profesorul de economie Dave Brat, o victorie surpriză având în vedere că mişcarea ultraconservatoare a înregistrat mai multe pierderi în ţară. Lumea politică este în stare de şoc, Eric Cantor fiind unul din cei mai puternici republicani din SUA, considerat succesorul actualului preşedinte al Camerei, John Boehner.
Victoria lui Dave Brat, profesor de economie, candidat al Tea Party şi slab finanţat, prea puţin cunoscut lumii politice asupra candidatului republican, Eric Cantor reprezintă pentru Congres cea mai mare surpriză din istoria modernă şi a generat imediat o serie de unde de şoc politice şi legate de politica de la Washington. Un adevărat cutremur pentru Partidul Republican, Cantor fiind considerat cel mai bun candidat pentru a prelua conducerea Camerei Reprezentanţilor şi cu un potenţial de a schimba dezbaterile de la Washington privind imigraţia şi, eventual alegerile de la mijloc de mandat. Cu puţin peste 200.000 de dolari, Dave Brat, profesor la universitatea Randolph-Macon din Ashland, Virginia, l-a învins pe Eric Cantor. Într-un discurs scurt, marţi seară, republicanul nu a încercat analizarea înfrângerii sale sau să arunce acuze, ci a spus doar că ştie că şi-a dezamăgit partizanii. Înfrângerea sa s-a reverberat în capitală. În vârstă de 51 de ani, Cantor, aflat la al şaptelea mandat, a căutat să contracareze acuzaţiile lui Brat că ar fi prea dispus la compromisuri asupra imigraţiei. El a avut la dispoziţie 5,4 milioane dolari pentru campania sa electorală.
Iar Brat, cu cei 200.000 dolari şi susţinut de gazdele de talk-radio a galvanizat opozanţii lui Cantor într-unul din cartierele cele mai conservatoare din Virginia. Brat nu a beneficiat de prea mult ajutor din partea grupurilor naţionale care au finanţat alţi candidaţi ai Tea Party şi s-a bazat în principal pe militanţi locali.
În Partidul Republica, Cantor este considerat o vedetă, un star, dar relaţia sa cu John Boehner reflectă unele din cele mai mari tensiuni în partid, Cantor fiind puternic contestat pentru aşa-zisele negocieri asupra bugetului cu tabăra democrată şi Obama.
Reîntoarcerea Tea Party
După prezidenţialele din 2012, editorialiştii dădeau mişcarea ultraconservatoare moartă din punct de vedere politic. Acum Tea Party s-a întors, neezitând să recurgă la şantaj pentru a-l determina pe preşedintele Obama să cedeze în ce priveşte reforma sistemului de sănătate. Tenorii săi, ca senatorul de Texas, Ted Cruz, au luat ostatic vechiul partid republican. Cruz, care nu îşi ascunde ambiţiile prezidenţiale, foloseşte cu brio retorica anti-sistem care a reprezentat succesul Tea Party. Mişcarea şi-a atins forţa de blocaj la legislativele de mijloc de mandat din 2010. Un număr din candidaţii săi, novici în politică, au intrat atunci în Congres permiţând republicanilor să reia controlul Camerei Reprezentanţilor. În minoritate, democrata Nancy Pelosi a trebuit să cedeze preşedinţia Camerei liderului republican, John Boehner. Din cele 435 de locuri din Cameră, 232 sunt ocupate de republicani şi între ei, Tea Party se bazează pe 30-60 simpatizanţi, un lobby care s-a dovedit capabil să antreneze alţi republicani în timpul votărilor, pe punctul de a forma o majoritate de blocaj chiar în sânul Partiului Republican. Radicali, poziţiile lor sunt foarte clare – anti-stat, anti-impozite, anti-avort, ultraconservatori asupra problemelor sociale, religiei şi armelor. Intransigenţele lor au reprezentat cheia succesului electoral. O intransigenţă care a făcut Partidul Republican ermetic la presiunile lobby-urilor cele mai puternice, în special cele ale finanţei. Numeroşi membri ai Tea Party nutresc o profundă antipatie faţă de Wall Street şi de marile bănci.
Victoria lui Brat este o lovitură dură pentru establishmentul republican care a marcat o serie de victorii asupra Tea Party în timpul primarelor pentru selecţionarea candidaţilor pentru noiembrie. Aşa cum subliniau democraţii marţi seară, Eric Cantor era departe de a fi un moderat, fiind susţinut înainte de Tea Party şi nu a luat niciodată poziţie în favoarea unei reglementări a imigranţilor fără acte.Pentru democraţi, înfrângerea lui este dovada că republicanii au aderat la ideile radicale ale Tea Party.
