Reducerea de personal este rezultatul mai multor măsuri adoptate după privatizare, de la reorganizarea fluxurilor de producţie şi închiderea sau externalizarea unor activităţi, la retehnologizarea unor capacităţi de producţie sau reducerea „şomajului activ“, caracteristic societăţilor de stat. Luni a fost anunţată finalizarea unor noi investiţii de 7 milioane euro la Laminorul de Tablă Groasă nr. 2 (LTG2), punerea în funcţiune a foarfecii de ajustare făcând parte dintr-un pachet de investiţii de 25 milioane de euro preconizate la acest laminor. Noua investiţie a fost supervizată de către specialiştii combinatului şi cei de la SMS Siemag, din Germania.
Centru de excelenţă pentru tablă groasă
Programul de investiţii de la LTG2 face parte din strategia trustului ArcelorMittal, adoptată la momentul fuziunii între companiile Mittal şi Arcelor, de transformare a combinatului de la Galaţi în centru de excelenţă pentru tablă groasă. „Acest pachet major de investiţii ne permite să facem încă un pas în cadrul actualului program de transformare, pentru restabilirea competitivităţii combinatului“, declara fostul director Thierry Le Gall. Actualul director general, Bruno Ribo, confirmă că criza de pe piaţa oţelului nu afectează proiectul: „În pofida climatului economic dificil şi a provocărilor de pe piaţa regională, continuăm proiectele de investiţii. Producţia de tablă groasă rămâne în continuare o prioritate pentru noi”. Aceste proiecte fac parte din programul de investiţii 2009-2012, convenite de ArcelorMittal cu reprezentanţii guvernului şi Comisiei Europene, program în cadrul căruia în 2010 au fost efectuate investiţii de 60 milioane euro iar anul trecut de 50 milioane euro. În ultimii ani au fost externalizate activităţile de la fabricile de oxigen şi de var de pe platforma siderurgică. În 2009, închiderea Uzinei Cocso-Chimice (UCC) a creat temerile reprezentanţilor Ministerului Economiei, care estimau că s-ar putea ajunge la elaborarea a 1-1,5 tone de oţel pe an, ceea ce ar face ca fostul Sidex să devină nerentabil. Situaţia s-a clarificat prin transformarea în centru de excelenţă, combinatul urmând să producă 2,4 tone de tablă groasă. Toate aceste modificări s-au reflectat şi prin scăderea numărului de angajaţi.
Eliminarea „firmelor căpuşă“ şi şomajului „activ“
Reducerile pierderilor şi ale costurilor au constituit obiectivele noului priorietar încă de la preluarea combinatului, în 2001. Primele reduceri au fost operate prin eliminarea „firmelor-căpuşă“, care creşteau costurile cu 3 dolari la tona de laminate, dar şi prin diminuarea cheltuielilor salariale. La privatizare, combinatul avea 28.000 de salariaţi. Mulţi dintre aceştia erau „şomeri activi“, angajaţi pe şpagă în perioada în care Sidex era firmă de stat şi salariile din combinat erau foarte mari. Prima mare reducere a numărului de angajaţi a avut loc la un an de la privatizarea combinatului, în octombrie-noiembrie 2002. Atunci s-au „autodisponibilizat“ 7.546 de siderurgişti. La al doilea val, din aprilie 2004, au renunţat la locul de muncă alţi 950 de salariaţi. Au urmat şi alte valuri de “autodisponibilizări”, acum mai lucrând la combinat 8.500 de angajaţi.
ISTORIC
Amintirea producţiilor-record
Producţia-record a combinatului de la Galaţi a fost înregistrată în 1989 şi a fost de 7.663.000 tone de oţel. În perioada de după 1990 au scăzut constant atât producţia, cât şi capacităţile de producţie. De la 10,26 milioane tone, în 1993, capacităţile de producţie au scăzut la 4,25 milioane tone, în 2002, primul an de după privatizarea Sidex., În 2002, producţia a fost de 4.513.000 tone de oţel.
