Paeonia tenuifolia crește în România doar într-o mică rezervație naturală, din satul Zau de Câmpie. Una dintre cele mai frumoase flori de pe teritoriul României, Bujorul de stepă sau Paeonia tenuifolia, a înflorit în Zau de Câmpie. Pentru naturaliști, acesta este un eveniment extrem de important, pentru că supraviețuirea acestei plante, care a rămas pe dealurile înierbate din jurul Zaului, este un adevărat miracol.
Bujorul de stepă supraviețuiește din timpul ultimei ere glaciare. Varietăți ale acestei plante se regăsesc în Munții Caucaz, precum și pe mici suprafețe din Ucraina, România și Serbia. În țara noastră, Bujorul de stepă crește într-o mică rezervație naturală, cu suprafața de 3,5 hectare, la marginea satului Zau de Câmpie, la 15 kilometri depărtare de orașul Luduș. Această rezervație cuprinde două parcele, una cu suprafața de un hectar, iar cealaltă, care are statutul de arie naturală protejată din anul 1932, de două hectare și jumătate. Rezervația naturală de la Zau de Câmpie a fost creată de marele savant Alexandru Borza, unul dintre cei mai mari naturaliști români și, totodată, unul dintre preoții greco-catolici persecutați în timpul comunismului. Florile sângerii ale bujorului de stepă care decorează pajiștile de la marginea satului atrag de la an la an tot mai mulți turiști, dornici să vadă această floare rară. ”Noi suntem din Brașov. Am venit la Târgu-Mureș, la rude, de Paște. Ne-am luat o vacanță și am zis că trebuie să venim și aici, ca să vedem această floare deosebită”, a spus Doina Petraru, una dintre turistele care a trecut pe la rezervația din Zau de Câmpie.
O legendă frumoasă
Închipuirea localnicilor din Zau de Câmpie a generat și o frumoasă legendă, referitoare la apariția bujorilor de stepă. Legenda era povestită cu patos de fostul custode al rezervației, Marcu Sâncrăianu, cel care a avut grijă de delicatele flori o jumătate de secol. Marcu Sâncrăianu era singurul țăran acreditat de Academia Română să fie custodele unei rezervații naturale. El era unul dintre autodidacții care îi uimeau pe savanți. Marcu Sâncrăianu, deși nu absolvise nici măcar liceul, avea una dintre cele mai vaste biblioteci private din județul Mureș, iar pasiunea sa pentru citit și pentru cărți l-a transformat într-o persoană extrem de cultă. ”Pe unul dintre aceste dealuri trăia o prințesă, iar pe celălalt deal, dincolo de lac, trăia un prinț. Cei doi tineri s-au îndrăgostit, iar prințul a cerut-o în căsătorie pe prințesă, care a fost de acord. În ziua nunții, tânărul prinț a pornit cu o barcă peste lac, spre mireasa lui. Numai că o vijelie haină s-a stârnit din senin, barca s-a răsturnat, iar prințul s-a înecat. Cei care au văzut totul de pe mal au alergat la prințesa îmbrăcată în rochia de mireasă, ca să îi spună ce s-a întâmplat. Tânăra prințesă a pornit plângând ca să vadă locul unde a pierit drăguțul ei. Durerea ei era atât de mare încât plângea cu lacrimi de sânge. Iar acolo unde pica o lacrimă răsărea un bujor”, spune legenda consemnată de Marcu Sâncrăianu acum două decenii.
personalitate
Cine a fost Alexandru Borza
Întemeietorul rezervației naturale de la Zau de Câmpie, Alexandru Borza, s-a născut în anul 1887, la Alba Iulia. Tatăl său era subofițer în armata austro-ungară. Alexandru Borza a terminat Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj, apoi Facultatea de Științe a Universității din Budapesta. Hirotonit preot, el a fost numit apoi profesor la Liceul de Băieți din Blaj, unde a predat în perioada 1911 – 1919. Din anul 1919, a fost numit profesor al Universității Regele Ferdinand I din Cluj. Numit protopop onorar al Clujului, el a fost și președinte al Asociației Generale a Românilor Uniți din Eparhia de Cluj-Gherla. Din acest motiv, el a fost arestat, după instaurarea regimului comunist.
Bujorii de stepă au înflorit din nou în inima Transilvaniei
