Au reapărut covrigăriile. La patiseriile ieftine se fac din nou cozi, mai ales la un lanţ cu nume italienesc, conservat din anii ’90. Magazinele cu limită de preţ (gen „totul până la 12 lei”) au invadat oraşul, inclusiv centrul. S-au înmulţit magazinele cu produse chinezeşti ieftine – în spaţiul unde era Time Out-ul din Romană a apărut un astfel de magazin (firma portocalie a brandului anglo-saxon a rămas). La semafoare, au reapărut ştergătorii de parbrize, la fel de intruzivi şi de insistenţi; în pieţe, contrabandiştii de ţigări; pe Calea Dudeşti, vânzătorii de facturi false; la colţ de stradă, bătrânii care vând mărunţişuri. A scăzut preţul la shaorma – dar şi calitatea: cea de vită se face acum cu un fel de parizer de consistenţa cauciucului.
Restaurantele şi-au adăugat un meniu ieftin al zilei, expus pe o tăblie neagră afară. În zonele periferice ale oraşului au reapărut gropile neamenajate de gunoaie, „anunţate” de PET-uri şi pungi de plastic luate de vânt. În weekend, parcurile se supraaglomerează; în Parcul IOR, pe role abia te mai strecori, iar cu bicicleta e practic imposibil să mai mergi. O mulţime de oameni ai muncii fac baie în lacul parcului, sfidând patrulele BGS şi tăbliile civice „Scăldatul este interzis. Lacul NU este piscina ta”; anii trecuţi, doar puştii, boschetarii şi oamenii foarte săraci aveau tupeu să facă asta. Câinii maidanezi au ajuns la un record istoric – sunt mult mai mulţi decât în anii ’90 şi continuă să se înmulţească, nestingheriţi, cu concursul creştinilor miloşi care-i hrănesc. Toate astea trimit către anii ’90 – dar nu, oraşul nu a început să arate ca atunci: avem un Centru Istoric parţial refăcut, un parc de maşini cu look contemporan, nişte clădiri de beton şi sticlă, nişte vitrine care arată altfel.
