Până la majorat sunt potrivite slujbele part-time, cu mai puţine sarcini şi fără prea mult stres, care lasă şi timp pentru lectură ori distracţie.
Ionuţ Calapod are 28 de ani şi aproape 13 ani în „câmpul muncii”. Lucrează de la vârsta de 15 ani şi zice că nu îi pare rău ca a început aşa devreme. „Am lucrat în timpul vacanţelor de vară la un restaurant pe litoral şi nu era foarte greu, mai ales că seara, după program, mă mai şi distram”, spune tânărul, care acum profesează în domeniul turismului.
Dacă legislaţia muncii permite încadrarea unei persoane în muncă de la 16 ani, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre părinţi, care de multe ori vor să îşi ţină copilul acasă cât mai mult timp, pentru a-i oferi libertate. „N-aş fi de acord să îmi trimit fetiţa de 16 ani să muncească, mai ales într-un bar sau într-un resturant, unde se află de multe ori clienţi nemulţumiţi. Mai bine să copilărească. O să aibă la dispoziţie toată viaţa pentru a munci. Dacă totuşi ar insista, aş lăsa-o eventual la împărţit pliante”, zice Anca, mamă a doi copii, unul în vârstă de 12 ani, celălalt de 16 ani.
Un job part-time cu puţine responsabilităţi
Ionuţ, care a învăţat de mic să se descurce şi să relaţioneze cu clienţi dificili, şi-a găsit cu uşurinţă o slujbă după terminarea facultăţii, iar faptul că şi-a câştigat banii de mic nu l-a determinat să renunţe la studii. „Pot să spun că slujbele din timpul adolescenţei m-au călit pentru viaţă”, zice el, amintindu-şi că la vârsta când a început a fost nevoie ca părinţii să dea o declaraţie la poliţie pentru ca el să poată să muncească. „Părinţii
m-au lăsat destul de uşor la lucru, deoarece era restaurantul mătuşii mele şi asta le dădea mai multă încredere”, zice el.
Psihologii spun că părinţii ar trebui să judece în funcţie de context, dar şi de dorinţa copilului. „Dacă adolescentul doreşte să muncească pe perioada verii, este bine să îl lăsaţi, dar mai degrabă la un job part-time, cu puţine responsabilităţi, care să îi mai lase şi timp pentru citit sau distracţie. Alte variante mai sunt acordarea de responsabilităţi în afacerile de familie, cum ar fi curieratul, culesul de fructe, legume, vânzarea de îngheţată, gogoşi, hand-made-uri – joburi care nu presupun decizii mari şi care nu îi periclitează siguranţa”, sugerează psihologul Maria Mate, din Târgu-Mureş.
Totuşi, specialiştii în psihologia copilului consideră că vârsta cea mai potrivită pentru un job, fie el chiar şi part-time, este cea de 18 ani. „Dacă-i copil, să se joace, dacă-i student, nu strică să îşi facă ceva experienţă, care să îi folosească după terminarea studiilor”, mai spune psihologul Maria Mate.
Aflaţi ce vrea să facă cu banii câştigaţi
Psihologul Jeni Chiriac vă sfătuieşte ca, înainte să îi lăsaţi pe adolescenţi să meargă la un job part-time, să aflaţi care le este scopul. „Poate fi vorba de o revoltă spontană, de încercarea de a-şi cuceri independenţa. Iar dacă spun că au nevoie de bani, este bine să aflaţi pentru ce”, vă sfătuieşte psihologul. Specialistul spune că nu este rău ca un adolescent să se înveţe „cu mici responsabilităţi”, dar că părintele ar fi bine să înţeleagă ce urmăreşte copilul. „Învaţă să îşi drămuiască banul, să nu cheltuiască totul dintr-odată, învaţă un alt tip de relaţionare decât cel din familie, dar trebuie să vedeţi şi de unde vine dorinţa de a munci. Poate l-aţi protejat prea mult şi vrea să compenseze cu independenţa ori s-a hotărât să rupă cordonul ombilical”, sugerează psihologul.
Nu în ultimul rând, ar fi de preferat să ştiţi ce intenţionează să facă cu banii pe care îi câştigă. „Una e să vrea bani de bicicletă, alta e să îi cheltuiască pe te miri ce. Sunt şi cazuri în care adolescenţii prind gustul banului şi renunţă la şcoală”, avertizează psihologul, care vă sfătuieşte să comunicaţi cu cei mici de la vârste fragede, astfel încât să se construiască o bună relaţie de încredere între părinte şi copil.
