Pomenit pentru prima dată în cronicile vremii pe la 1339, Zau de Câmpie este astăzi una dintre cele mai fericite comune din inima Câmpiei Transilvaniei. Comuna pare să fie locul în care, atunci când Dumnezeu umbla cu Sfântul Petru pe pământ, şi-a pierdut desaga cu bogăţii pe aceste meleaguri. Tăuri cu peşte, pământuri binecuvântate cu rod bogat, sau livezi de pomi fructiferi, dar şi construcţii ce amintesc despre o altă lume, sunt câteva din bogăţiile acestor locuri.
Un baron îndrăgostit
Zaul pare să fie o aşezare „ocrotită”. La o margine a sa se află un „bastion” de pază: dealul Bârsanei, unde se înalţă măreţe zidurile unui castel înconjurat de copaci seculari. Vechile înscrisuri spun că acest castel a fost contruit între 1909 şi 1911 sau 1912 de către baronul Istvan Ugron. La prima vedere nimic deosebit, însă ciudăţenia apare la o privire mai atentă. Castelul are 4 turnuri, 7 terase, 12 intrări, 52 de camere, 365 de ferestre. Toate îmbină perfect durata timpului „închis” între crămizi şi mortar. Cele 4 turnuri semnifică cele 4 anotimpuri, cele 7 terase sunt cele 7 zile ale săptămânii, cele 12 intrări reprezintă cele 12 luni ale anului, cele 52 de camere amintesc de cele 52 de săptămâni dintr-un an, iar cele 365 de ferestre simbolizează cele 365 de zile ale anului. În prezent castelul adăposteşete un centru de asistenţă şi îngrijire pentru copii. Stilul construcţiei este o îmbinare între stilul gotic şi renascentist. Castelul pare a fi o replică a castelului de la Gorneşti, care la rându-i marchează ciclurile unui an.
Legendele vechi spun despre baronul Ugron că a fost ambasadorul Imperiului Austro-Ungar la curtea ţarului Rusiei. Aici, baronul s-a îndrăgostit de una din fiicele ţarului, şi anume de ducesa Olga Romanov. Sentimentele baronului ungar şi-au găsit ecou în inima frumoasei prinţese, iar nunta plutea în aer. Însă cu câteva zile înainte de fericitul eveniment, familia ţaristă a fost detronată în 1917 de revoluţia bolşevică, iar din ordinul lui Lenin toţi membrii familiei imperiale au fost executaţi. Vestea a venit ca un trăsnet în castelul de la Zau al baronului, care, după acest tragic eveniment s-a retras definitiv din viaţa publică. Veşnic neconsolat, baronul a trecut în nefiinţă în 1945 la Turda, nu înainte de a dona măreaţa construcţie, în care urma să îşi petreacă restul zilelor cu frumoasa prinţesă din Rusia. Astăzi, urmaşii celor care au primit castelul de la baronul Ugron îl revendică, iar procesul de retrocedare este pe rol.
Are balta peşte!
Renumit încă de demult în bogăţia tăurilor, Zau de Câmpie este o atracţie pentru sute de iubitori ai pescuitului. Vin aici în fiecare an, din toate părţile şi aşteaptă să prindă marea captură. Mai mult decât pasiunea pentru pescuit, oamenii spun că vin aici şi datorită locurilor de o frumoseţe aparte şi a liniştii, peste că zona este o oază de relaxare şi un refugiu perfect din faţa stresului cotidian al oraşelor.
Bogăţia tăurilor de la Zau, dar şi vechimea acestor locuri au făcut la în fiecare an, în ultima duminică a lunii august, satul să îmbrace straie de sărbătoare, atunci când este serbat Târgul Peştelui.
Bujorii de stepă
Un alt element prin care Zau de Câmpie a devenit cunoscut în întreaga lume este reprezentat de rezervaţia de bujori de stepă, Paeonia tenuifolia. Este vorba de o plantă endemică, adică ce creşte într-o singură zonă din lume. Specialiştii în biologie consideră că Paeonia tenuifolia este un vestigiu al ultimei glaciaţiuni, iar rezervaţia de la marginea satului atrage mii de turişti în fiecare an, dornici să admire plantele care înfloresc doar o săptămână pe an, la începutul lunii mai.
