Legenda spune că lacul s-a format într-o fostă mină romană de sare, de acum două milenii.
Una dintre cele mai frumoase zone din România are şansa să fie salvată de la distrugere cu ajutorul unui proiect finanţat de Uniunea Europeană. Este vorba de seria de arii protejate din Bazinul Fizeşului, unul dintre afluenţii Someşului Mic. Proiectul are valoarea de 500.000 de euro şi a fost scris de Asociaţia Ecotransilvania, în parteneriat cu Asociaţia Ecochoice. Banii vor fi folosiţi pentru elaborarea unor planuri de administrare a zonelor protejate, dar şi pentru a iniţia măsuri concrete pentru a proteja aceste habitate.
„În Bazinul Fizeşului se află rezervaţiile Stufărişurile de la Sic, Lacul Ştiucilor şi Pădurea Ciuaşului, pe o suprafaţă de 4.468 de hectare. De curând, ariile au fost incluse în reţeaua ecologică Natura 2000. Bazinul adăposteşte mai bine de o cincime din flora României, cu peste 600 de specii de plante. Totodată, în zonă cuibăresc 28 la sută din speciile de păsări ale Europei, dar şi numeroase alte specii de mamifere, amfibieni şi nevertebrate”, a spus Luminiţa Holban, managerul proiectului.
Un paradis ameninţat
Elementul central al ecosistemului este Lacul Ştiucilor de la Săcălaia. Este vorba de un lac interesant, care, potroivit geologilor, s-a format prin umplerea cu apă a unei foste mine de suprafaţă, de pe vremea Imperiului Roman, din care localnicii extrăgeau sarea. Se pare că mina romană a fost invadată de apa unor izvoare, iar apoi a urmat o alunecare de teren care a format un baraj natural. S-a strâns şi mai multă apă, iar astfel, de două milenii, s-a format Lacul Ştiucilor, care are un grad mai ridicat de salinitate decât heleşteiele din centrul Transilvaniei. Acest lac este cel mai adânc din Transilvania şi are o adâncime de circa 10 metri.
De asemenea, este singurul din Transilvania unde se formează plaur, adică acele insule plutitoare din stuf care apar şi în Delta Dunării. Lacul este înconjurat de stufăriş. Pe lac este permis pescuitul sportiv, iar numeroşi amatori ai acestui sport sunt atraşi atât de frumuseţea locului, cât şi de legendele care spun că pe fundul apei s-ar afla ştiuci imense. În zonă de află şi stufărişul Sicului, care reprezintă cea mai mare suprafaţă acoperită cu stuf din România, în afară de Delta Dunării. În plus, în zonă se află şi una dintre cele mai interesante păduri rarişte de stejar pufos, Pădurea Ciuaşului, unde se află cea mai importantă colonie de stârci din Transilvania.
“Rezervaţia este foarte vulnerabilă, pentru că, dacă sunt deranjate, aceste colonii de stârci cenuşii şi de stârci de noapte se mută în altă parte”, a spus biologul Cosmin Ioan Moga. Un alt element ameninţat al zonei este mlaştina de la Valea Leghiilor. Din cauza distrugerilor provocate după anul 1990, au mai rpmas doar câteva ochiuri de apă, pentru că localnicii au încercat desecarea terenului. Însă, acum, mulţi dintre proprietarii terenurilor ar fi încântaţi să sprijine refacerea zonei umede, care ar putea deveni unul dintre cele mai frumoase puncte turistice din Transilvania.
Zonă cunoscută
Reţeaua de rezervaţii şi de arii protejate din Bazinului Fizeşului ar putea atrage foarte mulţi turişti dornici să vadă această adevărată deltă interioară. Însă ecologiştii care au realizat proiectul de management al zonei spun că soluţia este reprezentantă de turismul durabil, care va păstra biodiversitatea şicare va pune în valoare meşteşugurile tradiţionale.
