Despre absorbţia fondurilor europene s-a vorbit mult în ultima vreme, cu deosebire despre nevoia de a accelera procesul. Acest lucru ni-l sugerează şi străinii, reprezentanţii organismelor financiare europene sau ai FMI. În aceste condiţii este greu de înţeles abordarea noastră, lipsită de eficienţă. Este ca şi cum cineva vrea să ofere cuiva bani ca să se dezvolte şi acesta refuză, se codeşte, ia doar o parte etc.
O astfel de atitudine ar putea fi justificată din partea unei persoane individuale, care îşi poate permite să se poziţioneze cum doreşte, dar din partea unui popor, care nu se îndatorează prin încasarea acestor sume, este impardonabilă. Cei care au condus şi conduc destinele acestor absorbţii împreună cu ce care decid (au decis) deasupra lor, respectiv miniştrii, pot fi cu uşurinţă traşi la răspundere pentru neglijenţă în serviciu, deoarece sumele rambursate de UE sunt mici, puţin peste 1 miliard de euro din aproape 20.
Analizând situaţia din 31 ianuarie de pe site-ul oficial, pe toate programele de finanţare, se poate observa că absorbţia cea mai redusă este la transporturi, unde contribuţia UE pentru proiectele aprobate ar putea fi de aproximativ 8 miliarde de lei din cele 19,5 aprobate (39,6%). Suma rambursată este de aproximativ 155 milioane euro, ceea ce reprezintă 3,39%. Situaţia se prezintă de parcă am avea numai autostrăzi, centuri pe 4 benzi şi şosele suspendate prin oraşe şi nu avem nevoie de aceste fonduri.
Totuşi scandalul cel mai mare este în altă parte, la Ministerul muncii, pe fondurile pentru dezvoltarea resurselor umane – POSDRU. Aici suma contractată pe proiecte este de aproximativ 12,5 miliarde, 84,2% din suma totală, iar suma proiectelor aprobate depăşeşte chiar suma alocată – 101,33%. Suma rambursată este de 190 milioane euro, 5,48%. Plăţi s-au făcut de 4 miliarde de lei. Deci o activitate mult mai bună, dar fonduri rambursate mai mici. Aces-tea în condi-ţiile în care ceea ce trebuie dovedit în cererile de rambursare este faptul că fiecare angajat a mun-cit. Realizarea activităţilor şi a actelor necesare este o muncă titanică pe proiecte şi pentru cei care evaluează cererile, de care puţini sunt conştienţi, dar mulţi îi judecă.
Ioan Vlaşin, profesor
