Desi climatul de razboi civil pare sa persiste, brusc vorbim de negocieri. Sigur nu intelegem toti acelasi lucru prin asta, asa ca hai sa ne lamurim ce fel de negocieri se pot purta. Dincolo de negocierea de bun-simt a unei date a alegerilor parlamentare anticipate, la care sa mergem cu totii, indiferent cum stam in sondaje in respectivul sezon, restul subiectelor enuntate pentru negocieri sunt nerealiste. Un Parlament care a mers cu suspendarea asta absurda pana la capat (ar trebui sa ne dea banii inapoi pe ce au muncit ei din ianuarie incoace, cu penalizari, si pentru ceva legi proaste trecute intre timp) nu va agrea nici un fel de modificari constitutionale pe care le-ar vrea presedintele, si nici propunerile de a le reduce lor din scaune. sansele, de altfel, ca sa iasa din confuzia si incompetenta noastra, la care se adauga competitia intre agitati care cred ca stiu ei cum sa schimbe Constitutia, un pachet coerent de modificari constitutionale, care sa se acorde si cu modificarile sistemului electoral, sunt aproape nule. Pe langa asta, ne-ar trebui si doua treimi in Parlament in favoarea sa, si sa mai scoatem si poporul, dupa ce il informam, presupun, la un referendum. Propun sa lasam aceste sarcini constituante gigantice viitorului Parlament, poate va fi mai bun ca acesta. La fel, nu avem ce negocia cu anchetele, speram ca procurorii sa isi faca datoria si sa ia si pe mai departe si de la putere, si din opozitie, daca se poate respectand procedurile, ca altfel degeaba.
Dar asta nu inseamna ca tara nu are nevoie de cateva lucruri de negociat pentru guvernare. Acestea sunt insa lucruri substantiale, de politici publice, nu fantezii privind o iluzorie reforma a sistemului politic, care-i va face pe politicieni mai buni, mai cinstiti si mai deschisi dialogului. De exemplu, am putea discuta onest, intre toate partidele, performanta taxei unice, combinata cu ultimele ingrijorari legate de deficitul bugetar, si ajunge la un moratoriu privind reforma fiscala. Daca umblam la TVA, daca ridicam nivelul cotei cu doua procente, daca gasim o alta solutie, ar fi bine sa agream in comun si sa spunem public ca am cazut la un acord, ca mi-au inrosit telefonul (pe roaming) agentiile de rating care vor sa stie cat de instabil e viitorul nostru fiscal, dupa cel politic. Al doilea lucru de negociat este CAS-ul, pe care premierul a dat anuntul halucinant ca il reduce brusc. Am vazut o replica foarte buna a lui Mihai Tanasescu, de la PSD, cu care am fost integral de acord. CAS-ul nu se poate reduce decat treptat, pe mai multe cicluri electorale, si pe baza unei intelegeri stanga-dreapta. Hai sa discutam, ca e iresponsabil sa se faca promisiuni pe care nimeni nu le poate duce la indeplinire, dar raman in spatiul public si creeaza nemultumiri inutile. Al treilea lucru de negociat este legat de al doilea, trebuie sa punem capat pensionarilor anticipate extrem de permisive, care alimenteaza direct deficitul catastrofic al fondului de pensii. Partidele, si mai nou si presedintele, promit pensionarilor ca le vor creste pensiile, cand de fapt nu mai au din ce le plati nici pe cele actuale. Solutia lui Theodor Stolojan de a gasi o alta sursa de finantare pentru pensii e vazuta de experti drept hazardata, deci ajungem tot la raportul intre cine contribuie la sistem (numai vreo cinci milioane de oameni) fata de cine primeste. Ne trebuie un acord intre partide pentru a opri dezechilibrul in crestere dintre putinii oameni activi in spatiul tarii care platesc CAS si restul populatiei, chestiunea cea mai urgenta. Al patrulea lucru de negociat priveste pozitiile manageriale din serviciul public, mai ales cele privind fondurile europene. Avem nevoie acolo de oameni buni, care sa nu fie dati afara la cele mai mici miscari de coalitie, ce sa mai vorbesc de alegeri, selectionati pe baza de performanta, nu algoritmi; nu am putea negocia o intelegere ca acest nivel sa il extragem din negocierile viitoare si sa negociem cel mult o comisie de selectie in care fiecare partid sa-si trimita expertii, ca sa asiguram de bine, de rau, o oarecare obiectivitate?
Data alegerilor, incasarile la buget, pensii si fonduri europene, asta e agenda care are nevoie de negociere, si cat mai rapid. si ca sa nu se revolte cei pasionati de campanii electorale, daca scoatem astea din temele de campanie, tot vom avea ce discuta. Vom discuta de soacra lui Geoana, de amanta lui Basescu si asa mai departe. Oricum numai de astea vorbim. Daca nu extragem cateva probleme esentiale din politica de televizor, probleme care necesita un consens peste ciclurile electorale macar pana trecem la euro, probleme care fac substanta politicii peste tot unde aceasta nu se confunda cu mahalaua si fuga de justitie, acestea se vor deteriora fara remediu, indiferent cine castiga viitoarele alegeri si indiferent cand vor avea loc. z
Alina Mungiu-Pippidi este presedinte fondator al SAR si cercetator asociat al Colegiului St. Antonys din Oxford
