Un clasament al instituţiilor cu activitate de cercetare din România realizat de Ad Astra, asociaţia oamenilor de ştiinţă din România, scoate la iveală un adevăr crunt: numeroase universităţi particulare sunt mult mai slab cotate din punct de vedere al producţiei ştiinţifice (a se citi nivel de şcolarizare) decât o serie de colegii sau licee din ţară, direcţii de dezvoltare, agenţii de mediu, institute, întreprinderi, combinate etc. Clasamentul s-a realizat pe baza articolelor ştiinţifice ISI Thompson (recunoscute şi cu impact internaţional) redactate de angajaţii acestor entităţi universitare, în perioada ultimilor zece ani.
Profesori neinteresaţi de cercetare
Pe lista clasamentului apar aproape 800 de nume. Iar surprizele nu sunt puţine. Spre exemplu, Colegiul Fraţii Buzeşti din Craiova ocupă poziţia 175, iar după el se înşiră nu mai puţin de 25 de universităţi. Altfel spus, în unele licee/colegii din România elevii sunt instruiţi de profesori mai bine pregătiţi şi mai interesaţi în cercetarea ştiinţifică de calitate decât întregul personal al unor universităţi precum: Gheorghe Zane, Iaşi (poziţia 746); Tibiscus, Timişoara (742); Artifex, Bucureşti (739); Constantin Brâncoveanu (736); Universitatea Agora, Oradea (735); Ioan Slavici, Timişoara (721); Universitatea Creştină Partium, Oradea (715); George Bacovia, Bacău (685).
Iar cazul colegiului din Craiova nu este singular. În clasamentul producţiei ştiinţifice găsim un număr impresionant de colegii mai bine clasate decât alte universităţi: Colegiul de Ştiinţele Naturii Emil Racoviţă, poziţia 180; Spiru Haret, Cluj (280); Petru Rareş, Piatra Neamţ (286); Grigore Moisil, Braşov (297), Mircea Eliade, Sighişoara (310); Anghel Saligny, Bacău (347); Mihai Eminescu, Satu Mare (375); Tra-ian Vuia, Galaţi (439). Liviu Giosan, unul dintre fondatorii Ad Astra şi cercetător la Woods Hole Oceanographic Institution, spune că „tradiţia cercetării în licee este veche în România şi este un semn bun că ea încă nu a dispărut. Partea proastă este că goana după titluri universitare care a dus la crearea acestor fabrici de diplome sau universităţi de bloc atacă precum un cancer întreaga credibilitate a învăţământului superior”.
Înscrierile continuă şi după începerea şcolii
Cel mai slab cotată instituţie de învăţământ superior este Universitatea Dacia Hercules, care însă s-a desfiinţat de curînd. Nu foarte departe de ea, pe poziţia 742 găsim Universitatea Tibiscus din Timişoara, care are trei articole ştiinţifice publicate în ultimii zece ani, cam cât ar trebui să publice un cercetător serios într-un an sau doi. Nici unul dintre ele nu are însă vreun impact ştiinţific. Cu cinci poziţii înaintea ei în clasament se află Colegiul Tehnic Piatra Neamţ, pe care, practic, ar trebui să îl termini înainte de a merge la o universitate, oricare ar fi ea, chiar şi Tibiscus.
Altfel, Universitatea Tibiscus funcţionează în campusul universitar din Timişoara într-un fost cămin de patru etaje. Chiar dacă este reamenajat, sălile mici de clasă, holurile înguste şi întunecate îţi amintesc că este vorba de o improvizaţie.
La secretariat este agitaţie, se depun acte, se fac înscrieri, chiar dacă la nivelul ţării anul universitar este deja deschis (era vorba de luni, 1 octombrie). Taxa pe tot anul este 2.400 de lei şi se achită în patru rate. Este de acord să ne înscrie şi ne trece pe foaie actele necesare – diplomă de bac, foaie matricolă de liceu, certificat naştere, buletin copie simplă şi adeverinţă medicală.
Reporter: Noi o să venim cu actele săptămâna viitoare. E târziu?
Secretară: Eu pot lua dosare până în data de 9 octombrie inclusiv, adică marţi.
R.: Am vrea la zi.
S.: Numai aşa avem. După ora 15 se fac cursurile. Cei care lucrează, ca dvs., s-au mai descurcat, ce să zic. Mai vorbiţi cu domnul decan, mai aduceţi o adeverinţă de la locul de muncă. Fiecare profesor are pretenţia lui cu prezenţele.
„Am lucrat ceva contabilitate”
Sediul Universităţii Slavici (poziţia 721), tot din Timişoara, pare mai degrabă un bloc nou realizat cu buget redus. Termopanele acoperă doar o mică parte din peretele central al imobilului. La parter funcţionează un bar curat, nu foarte mare. Pe uşă o hârtie te informează că „la parterul Universităţii Ioan Slavici se organizează nunţi petreceri botezuri, catering, revelion şi alte evenimente”. Nu e animaţie deoarece deschiderea urma să fie sâmbătă, 6 octombrie, cu o întârziere de o săptămână.
Tot de la secretariat aflăm că taxa e de 400 euro şi că te mai poţi înscrie alte câteva zile după începerea şcolii. La ştiinţe economice şi la inginerie. Dacă am mai terminat o facultate, e destul să aducem foaia matricolă, se face o echivalare a studiilor şi devenim studenţi. „Oricum, profesorii sunt şi ei mai înţelegători.” La barul mai sus amintit, o absolventă îşi bea cafeaua. Intrăm repede în vorbă.
Reporter: Eu nu prea ştiu matematică.
Studentă: Nu e nimic. La ştiinţe economice faceţi doar în primul an matematică.
R.: Eu nu sunt prea sârguincios.
S.: Faceţi şcoala numai pentru cv?
R.: Măcar să reuşesc să trec.
S.: Da. Nu e atât de greu. Profesorii sunt de treabă.
R.: Tu te ai angajat undeva după ce ai absolvit?
S.: Am lucrat ceva contabilitate. Diploma e recunoscută, dar pe ei nu îi interesează diploma decât în momentul angajării. Totul e să ştiţi să faceţi ceva.
„Nu este o afacere profitabilă”
La Universitatea Agora, Oradea (locul 735), vorbim cu rectorul Ioan Dziţac, care spune că este de curând angajat ca manager. „Aceste clasamente de care vorbiţi nu ţin cont de o realitate. Ele se fac numeric. Eu am o singură specializare la universitatea de drept şi ştiinţele economice şi 22 de profesori. Nu pot lupta, în materie de producţie ştiinţifică, cu Universitatea din Oradea, unde sunt sute de profesori. De aceea, apărem atât de jos în clasament. Noi suntem acreditaţi numai de anul acesta de către Parlament, astfel încât numărul studenţilor înscrişi este acum cu 6% mai mare decît anul trecut.” Criza provocată de numărul mai redus de elevi care reuşesc să ia bacul se resimte: „Avem 350 de locuri, iar gradul de ocupare este de 60%. Nu este o afacere profitabilă deoarece suntem o universitate mică şi trebuie să ducem o muncă de convingere chiar din licee pentru a atrage viitorii studenţi. Iar cei buni ne evită pentru că pleacă de la prejudecata că am fi o fabrică de diplome, ceea ce nu este cazul”, explică rectorul.
O altă universitate din Oradea este Universitatea Creştină Partium, Oradea (aflată pe poziţia 715). Această clasare ne este explicată de decanul Maior Eniko prin faptul că „noi activăm în domeniul ştiinţelor umaniste, iar clasamentul se adresează mai mult cercetării din domeniul ştiinţelor exacte”. Universitatea este cu predare în limba maghiară şi este subvenţionată de guvernul de la Budapesta prin intemediul Fundaţiei Sapienţia. „Fără aceşti bani ne-ar fi fost imposibil să existăm, deoarece plătim salariile pentru 90 de profesori şi burse pentru jumătate din cei 420 de studenţi.”
La Bucureşti, Universitatea Artifex arată fantastic pe dinafară: sediu nou, impunător, cămin pentru studenţi, clădire pentru cursuri ştiinţifice. Poziţia în clasamentul instituţiilor cu activitate de cercetare din România este 739. Un reprezentant al universităţii ne-a precizat că are cunoştinţă de clasament, dar că „este varză. Noi avem sute de articole publicate. O să vă transmitem poziţia noastră oficială în cursul zilei de vineri (n.r. – săptămâna trecută)”. Ceea ce nu s-a mai întâ mplat.
Clasificarea, o necesitate pentru angajator
Conform Legii educaţiei promovate de fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu, universităţile au fost clasate în funcţie de calitatea cercetării, iar programele de studii au fost ierarhizate în 2011. „Rezultatele clasamentului oficial al Ministerului Educaţiei relevă aceleaşi lucruri observate şi în clasamentul Ad Astra.Clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii sunt instrumente excelente pentru trei motive: permit studenţilor să aleagă o universitate şi un program de studii care le dă şanse de angajare; permit firmelor să aleagă în cunoştinţă de cauză referitoare la calitatea unei universităţi; permit dirijarea banului public înspre programele de studii şi universităţile performante.”
Universitatea Ioan Slavici din Timişoara îşi suplimentează veniturile organizând în weekend nunţi şi botezuri
