Indiferent de rezultatul partidei dintre România şi Turcia (care s-a disputant după închiderea ediţiei) pentru jucătorii Rio de Janeiro, Sao Paolo ori Belo Horizonte sunt încă departe. Pentru suporteri, însă, se vede în ceaţă din cauza preţului mare pe care ar trebui să îl plătească pentru o călătorie spre continentul sud-american.
Grijă la arbitraje
Piedicile pentru a ajunge la Campionatul Mondial din Brazilia nu sunt puţine. Pentru tricolori (care vor lua împreună 250.000 de euro dacă ajung la baraj şi încă pe atât dacă merg la Mondial) după hop-ul numit Turcia mai există două meciuri care trebuie câştigate (cu Estonia şi Andora, misiune destul de simplă). Mai greu este barajul unde România i-ar putea avea adversari dintre Croaţia, Rusia, Franţa şi Suedia. I-am trecut în această ordine în funcţie de forţa pe care echipele au arătat-o până acum.
Vor fi două manşe tur-retur unde rezultatul poate atârna de o decizie a centralului sau o ridicare a fanionului făcută de un tuşier. S-au mai văzut cazuri în care ţări mici au fot defavorizate pentru ca la turneele finale să ajungă state mai puternice sau mia numeroase ca populaţie. Vorbim de state care ar putea trimite la Rio deopotrivă mai mulţi turişti dar şi unii mai potenţi financiar. Trebuie spus că în Suedia salariul mediu este de 4.200 de euro iar în România 350 euro. Dincolo de această teorie a conspiraţiei vorbesc faptele. La barajul de calificare pentru turneul din Africa de Sud, Franta s-a calificat in dauna Irlandei printr-un gol inscris cu mâna văzut şi din avion. Scandalul a fost imens, Dublin-ul a urlat nu suntem doriţi la Mondial, dar în final Franţa a mers mai departe. Cu toate astea, Bulgaria s-a calificat la Cupa Mondială din 1994 după ce a bătut tot Franţa cu un gol înscris în ultimul minut la Paris. Poate era prea târziu.
Asa ca, trebuie doar sa fim atenţi, iar Mircea Sandu – un om cu funcţie înaltă la UEFA – ar trebui să fie vigilent.
Pământul făgăduinţei, interzis
Pentru suporterii români Rio de Janeiro, Copacabana, Sao Paolo, Bahia sună şi bine şi tentant dar şi prohibitiv. Ar trebui să petreci minim două săptămâni pentru a vedea meciurile din grupe (există pericolul uriaş ca România să joace cele trei meciuri din grupă în două oraşe distincte ceea ce implică fie ratarea unuia deoarece un bilet de avion pe o rută internă costă minim 400$, în funcţie de distanţă).
Un zbor spre Rio de Janeiro (nu există garanţia că vom juca în acest oraş, ori la Sao Paolo singurele cu legături – cu escală – din Bucureşti, dar să ne referim la cea mai fericită ipoteză) costă 900 – 1.000 euro. Cu iubita sau soţia deplasarea poate fi undezastru dar asta doar din considerente pur financiare. O cameră de hotel decent costă minim 100 de dolari – trebuie spus că, precum în perioada Carnavalului de la Rio, dar şi în cazul tuturor evenientelor sportive şi sărbătorilor, tarifele la hoteluri şi chiar restaurant se triplează. În gaşcă, dormind mai mulţi în cameră şi consumând de la supermarket, fără să ieşi în fiecare seară în bar unde un cocktail de caipirinha costă minim 15 lei, bugetul pe zi este de 75-100 dolari. Astfel că bugetul unui suporter modest pentru două săptămâni, cu bilete la meci, zbor cu avionul şi cu o singură deplasare într-un oraş apropiat (pentru uan dintre dispute) costă (l o apreciere) minim 2.500 de dolari (fără suveniruri, restaurante extravaganţe, vizitat obiective muzee etc)
Pe de altă parte, o competiţie de o asemenea anvergură, desfăşurată într-o ţară cu oameni mişto, climă superbă şi plaje nesfârşite se întâmplă o dată în viaţă
