In ultimele trei luni, preturile globale ale activelor si-au revenit abrupt: preturile actiunilor au crescut cu peste 30% in economiile avansate, cresterea fiind mai accentuata pe pietele emergente; preturile materiilor prime – petrol, energie, minerale – au explodat; marjele de credit corporatist (diferenta dintre profitul obtinut din obligatiuni ale corporatiilor si castigul de pe urma celor guvernamentale) s-au ingustat dramatic, pe masura ce dobanzile obligatiunilor guvernamentale au crescut puternic; volatilitatea (generata de frica) a scazut, iar dolarul s-a depreciat, fiindca cererea de dolari siguri a scazut.
Dar este oare aceasta revenire a preturilor activelor motivata de schimbarea datelor economice fundamentale? Este ea sustenabila? Este recuperarea de teren a preturilor de pe pietele de actiuni inca o strangere a randurilor de catre "ursi" sau inceputul unui trend "taurin"?
In timp ce datele economice sugereaza ca a avut loc o imbunatatire pe fond – riscul unei depresii s-a redus, perspectiva ca recesiunea globala sa se aplaneze spre final de an se contureaza tot mai mult, predispozitia generala la riscuri e mai accentuata – este la fel de clar ca alti factori, mai putin durabili, joaca si ei un rol. Mai mult, cresterea brusca a unora dintre preturile activelor ameninta chiar revenirea unei economii globale care inca nu a atins fundul sacului. Raman, asadar, destule riscuri pentru ca o corectie negativa a pietelor sa survina totusi.
Mai intai, increderea si aversiunea fata de risc sunt firave, fiind posibil sa apara puseuri de volatilitate daca datele macroeconomice si financiare ne-ar surprinde negativ – lucru perfect posibil daca o revenire globala robusta (la care se asteapta multa lume) nu va avea loc in curand.
Apoi, politicile monetare extrem de relaxate (dobanzi zero, relaxari cantitative, noi facilitati de creditare, emisiuni de obligatiuni guvernamentale, achizitii de active private nelichide si riscante), combinate cu sumele enorme cheltuite pentru stabilizarea sistemului, ar putea sa umfle un nou balon al activelor, sustinut de lichiditate, pe pietele financiare si de marfuri. De exemplu, companiile de stat din China, care au obtinut acces la cantitati uriase de bani ieftini, cumpara acum actiuni si fac stocuri de materie prima cu mult peste nevoile lor de productie.
Riscul unei corectii cauzate de date macroeconomice fundamentale dezamagitoare e un fapt. Informatii recente din SUA si alte economii dezvoltate sugereaza deja ca recesiunea ar putea dura pana la finele anului. Mai rau, e destul de probabil ca revenirea va fi anemica si mult sub potentialul real (situatie ce s-ar putea prelungi pentru vreo doi ani, daca nu mai mult) in cazul in care povara datoriilor si expunerilor din sectorul privat se va combina cu datoriile in crestere ale sectorului public – acest amestec limiteaza capacitatea oamenilor, companiilor financiare si corporatiilor de a credita, imprumuta, cheltui, consuma si investi.
Acest scenariu mai provocator al unei reveniri anemice reduce sperantele intr-o evolutie in forma de "V", fiindca o crestere lenta si presiuni deflationiste reduc castigurile si marjele de profit, iar rate ale somajului de peste 10% in majoritatea economiilor avansate duc la reaparitia socurilor financiare, pe fondul unor pierderi mai mari provenite din portofoliile de active si imprumuturi toxice ale bancilor si institutiilor financiare. In acelasi timp, criza financiara dintr-un numar mare de piete emergente s-ar putea dovedi contagioasa, generand un plus de stres pe pietele globale financiare.
Mai mult, cresterea unora dintre preturile activelor ar putea sa duca la un scenariu de dubla cadere in forma unui "W". Din cauza unei lichiditati masive, mai ales preturile energiei cresc prea repede si prea mult. Rolul pe care un pret ridicat al petrolului l-a jucat in vara lui 2008 in catalizarea recesiunii globale nu ar trebui subestimat. Titeiul de peste 140 de dolari barilul a fost picatura care a umplut paharul economiei globale, deja plin cu un balon imobiliar in proces de spargere si de varii socuri financiare – pentru SUA, Europa, Japonia, China si alti importatori neti de petrol a fost un masiv soc in aprovizionare.
Intre timp, deficitele fiscale in crestere in cele mai multe economii nationale imping in sus profiturile generate de obligatiunile guvernamentale pe termen lung. O parte din aceasta crestere este o corectie necesara, pentru ca investitorii platesc acum pentru o revenire globala. Dar o alta parte a cresterii e bazata pe alti factori, mai ingrijoratori: pe efectul deficitelor bugetare mari si al datoriilor in riscuri suverane, iar de aici pe dobanzile reale; pe preocuparile legate de faptul ca stimularea monetizarii acestor deficite va duce la o inflatie ridicata, dupa ce economia globala isi va reveni in 2010-2011 si fortele deflationiste se vor retrage. Iar pentru ca cererea de obligatiuni private scade din cauza profiturilor mai mari pe piata obligatiunilor guvernamentale, se va ajunge la o scumpire a ipotecilor, care, la randul ei, ameninta revenirea.
Ca efect nu putem exclude ca pe la finele anului 2010 sau in 2011 o furtuna perfecta, formata dintr-un pret al petrolului de peste 100 de dolari barilul, profituri mai mari ale obligatiunilor guvernamentale si cresteri de impozite (deoarece guvernele incearca sa evite riscurile refinantarii prin datorii), ar putea sa se repete, ducand la o noua incetinire a cresterii, daca nu cumva de-a dreptul la o recesiune dubla.
Recenta revenire a preturilor activelor de la cotele minime atinse in martie este partial justificata de datele fundamentale, pentru ca riscul unui cataclism financiar global a scazut, iar cota de incredere s-a imbunatatit. Dar o mare parte a revenirii nu se justifica, fiind generata de asteptarile excesiv de optimiste legate de o rapida recuperare a cresterii pana spre nivelul potential si de un balon de lichiditate care umfla prea repede si prea mult preturile petrolului si participatiilor de capital. Un soc negativ al petrolului, cuplat cu profituri mai mari ale obligatiunilor guvernamentale, ar putea taia avantul revenirii si duce la o noua prabusire a preturilor activelor si a economiei reale.
