După aşezămîntul conformist clădit cu multe compromisuri narative acum doi ani în The Descendants, Alexander Payne revine pe ecrane cu Nebraska – premieră la Cannes în Competiţia oficială, pentru a doua oară în carieră, după About Schmidt în 2002. Un film cît se poate de normal (comercial, dar realizat cu atenţie, cu bun simţ), un caledoiscop emoţional în care oricine se poate regăsi – fragmentar măcar – şi poate simţi ceva fiori datorită asociaţiilor cu evenimente personale la care ajungi prin intermediul istoriei de pe ecran.
Chiar dacă e cam băutor, e un personaj de care te ataşezi şi pe care îl respecţi: Bruce Dern are în sfîrşit un rol pozitiv, în care se mişcă bine – bătrînul Woody Grant. Rol pentru care ar merita o nominalizare la Oscar în iarna aceasta. Şi e însoţit în aventura către Lincoln, Nebraska, de fiul său mai mic, David (Will Forte), vînzător într-un magazin de aparatură hi-fi. De la un timp se alătură călătoriei şi soţia sa, Kate (June Squibb, care a colaborat cu Payne şi la About Schmidt), şi fiul lor mai mare, Ross (Bob Odenkirk), prezentator TV. Filmul urmează un curs de familie, în care melancolia străbate straturi cît se poate de decente de umor de situaţie.
Citeşte continuarea pe Filmsense.eu
