Dacă te îndrepţi spre Călăraşi, nimic nu ţi-ar putea indica că eşti în drum către cel mai asistat judeţ al României. Şoseaua naţională fără de gropi se rupe elegant de Autostrada Bucureşti-Constanţa pe la Km 60 pentru a te conduce preţ de câteva zeci de kilometri prin sate cu aspect prosper aşezate pe coline către malurile Dunării. Gropile în carosabil lipsesc, iar şoseaua e mai bună decât altele din ţară cu pretenţii de drum european. Mica evaziune este, în schimb, cea de pretutindeni. Cumpărăm biscuiţi şi o cafea la un magazin sătesc care desface de la cartele de internet Vodafone până la tricouri şi detergenţi, iar bonul fiscal întârzie să apară.
Casa de marcat slujeşte doar pentru depozitarea bancnotelor. Bonul vine abia după ce îl cerem. „Nu daţi şi bon fiscal?” „Ba da, dăm”, ni se răspunde cu jumătate de gură. Ne continuăm drumul şi ajungem la intrarea în municipiu, flancată de tulumbe metalice ruginite şi structuri de beton coşcovite – parte dezafectată a unei firme de stat răpuse de economia de piaţă. Peisajul contrastează cu silozurile albe de peste deal proaspăt vopsite, ridicate de investitorii în agricultură din judeţ. În ultimii ani aici s-au deschis mai multe investiţii. Geamurile Saint Gobain, materialele de construcţii PREFAB – firmă deschisă de şeful patronatelor, Marian Miluţ -, sau salamurile Aldis vin de aici. Muncipiul este unul obişnuit. Daciile bătrâne se amestecă cu limuzinele occidentale în trafic sau la trotuar, în faţa blocurilor comuniste. Centrul ne este anunţat de clasicul spital judeţean cu 8 etaje, de tribunal şi de sediul Fiscului, probabil cea mai modernă clădire din municipiu.
Majorarea TVA va aduce statului o nimica toată
Dacă toate judeţele ar fi pentru bugetul de stat precum Călăraşiul, după cum se zice, statul ar trebui să împrumute şi mai mulţi bani pentru a-şi acoperi cheltuielile. În 2009 judeţul a reuşit performanţa de a ocupa primul loc naţional la mai multe capitole, la alte secţiuni concurând pentru ultimul loc cu alte câteva judeţe. În 2009 Călăraşi, judeţ cu o populaţie de 316.295 locuitori în 2002, al 34-lea din ţară, a avut cele mai mici încasări din TVA, accize, taxe vamale şi impozit pe venit. Statul a colectat aici 175 milioane de lei, adică de 15 ori mai puţin decât în Constanţa, de 25 de ori mai puţin decât în sectorul 1 al Capitalei şi chiar de două ori mai puţin decât în judeţul învecinat Giurgiu. Alături de Brăila, Călăraşiul este singurul judeţ unde statul a dat bani de accize în loc să colecteze.
În 2009 Fiscul călărăşean a returnat accize în valoare de 500.000 de lei. La capitolul cele mai mici încasări din impozitul pe venit Călăraşiul se bate pentru ultimul loc cu Giurgiu (ambele judeţe având venituri de 111 milioane lei, adică de zece ori mai mici decât sectorul 1 al Capitalei), iar la secţiunea taxe vamale, competiţia o are cu Sibiul şi cu sectorul 2 (cu taxe vamale de 700 de ori mai mici decât cele din Constanţa, fapt care este de înţeles). La o asemenea contribuţie, statul a trebuit mai degrabă să ia de la judeţele prospere pentru a ajuta Călăraşiul. În 2009, din taxele călărăşenilor s-au încasat 175 milioane de lei, însă s-au dat înapoi călărăşenilor sub formă de cote defalcate din impozitul pe venit şi TVA 340 milioane de lei, din acest punct de vedere fiind pe locul 9 naţional (primul loc – Vaslui, cu un rezultat net negativ, de 308 milioane lei). Majorarea de TVA anunţată de Guvern pentru joi, 1 iulie, nu va ajuta cu nimic statul în Călăraşi. Cele cinci procente la TVA vor ridica încasările statului cu câteva sute de mii de lei, de la cele 5 milioane de lei din 2009. Evaziune sau pur şi simplu nenoroc?
O structură economică nefericită
Încercăm să lămurim misterul la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi (DGFPC) într-o discuţie cu Dragomir Popa, director executiv al DGFPC. De origine dintr-un judeţ învecinat Popa este un bun cunoscător al realităţii economice din judeţ. Fost director economic la Siderca până la decesul combinatului şi anterior chiar la antrepriza care l-a construit, se recomandă acesta. Sediul DGFPC este de departe cea mai modernă clădire a municipiului. Opt etaje şi interioare în marmură, rod al unei investiţii cifrate la 6 milioane de euro, inaugurată anul trecut. „Explicaţia este structura economiei şi a investiţiilor care se fac într-un judeţ”, ne explică el misterele finanţelor publice locale din acest judeţ. „Anul trecut au fost sume mari rambursate la câteva unităţi mari care sunt în construcţie la noi, cum ar fi uzina de sticlă de la Saint Gobain, fabricile de prelucrare a produselor agricole de la Lehliu.”
Aceste investiţii încă nu au început să producă în 2009, pentru a plăti TVA la stat pe mărfurile desfăcute însă investitorii îşi încasează de la Călăraşi TVA achitat firmelor cu care lucrează, explică Popa. La rândul lor, antreprizele varsă TVA colectată de la investitori în alte judeţe, de cele mai multe ori la Bucureşti, unde îşi au sediul. Un alt fenomen care roade veniturile statului din TVA la Călăraşi îl constituie exporturile. „Sunt unităţi care fac export, cum ar fi laminorul din Călăraşi sau exportatorii de cereale. Ei au dreptul la rambursarea TVA, cumpără cu TVA şi vând cu cotă zero, deci trebuie să le fie rambursată diferenţa”, mai spune acesta. Potrivit directorului executiv DGFPC, anul trecut s-au încasat 81,42 milioane lei, însă s-a restituit pe baza unor astfel de mecanisme 78,2 milioane de lei, statul mai având de încasat doar diferenţa de 5 milioane de lei.
Mai mult noroc la Călăraşi statul nu are nici cu accizele. În 2009 au fost restituite accize în valoare de 500.000 lei, în condiţiile în care din Ilfov s-au colectat 1,1 miliarde lei. „Nu avem antrepozite fiscale, nu avem comercianţi plătitori de accize, nu avem fabrici de alcool, rafinării, producători de ţigarete sau de cafea.” Ca statul să nu tragă prea multe speranţe din banii colectaţi de la Călăraşi, câteva mari unităţi îşi varsă impozitele la Bucureşti, mai precis la Trezoreria municipiului. „Judeţul nostru e printre ultimele ca volum, asta e. Economia judeţului e slabă, sunt anumite unităţi care funcţionează pe raza judeţului, dar sunt la Direcţia Mari Contribuabili. Avem 20 de unităţi acolo, numai anul acesta au plecat acolo vreo 12 unităţi, printre care şi o unitate mare, care face cartuşe de imprimantă, cu 800 de angajaţi”, mai spune Dragomir.
Giurgiu, judeţul vecin invidiat de călărăşeni
În discuţiile neoficiale, reprezentanţi ai Fiscului călărăşean dau exemplul Giurgiului învecinat. „Gândiţi-vă că după ce ieşiţi pe autostrada Bucureşti-Piteşti, până la km 40 sunteţi în judeţul Giurgiu. Toate depozitele de acolo sunt înregistrate la Fiscul din acest judeţ, de unde şi venituri mai mari. La Călăraşi nu avem nici măcar un Carrefour. Călărăşenii se urcă în maşină şi în 90 de kilometri sunt la supermarketurile din marginea Bucureştiului unde îşi fac cumpărăturile. Aceasta este soarta tuturor judeţelor învecinate Capitalei”, oftează un angajat al Fiscului călărăşean.
Nefiscalizarea agriculturii, o explicaţie
Cristian Pârvan,secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, este o altă persoană care ştie situaţia din judeţ. Pârvan a fost director în cadrul Siderca şi a trăit 20 de ani în oraşul de pe malurile Dunării. „E un judeţ unde locuitorii au venituri reduse, de unde şi TVA colectată este mai mică. În plus, e o structură economică aparte, agricolă, o economie de subzistenţă, şi este cunoscut că evaziunea fiscală în domeniul cerealelor e mare”, afirmă acesta.
Contributori la buget în 2009
cele mai mari încasări nete din TVA
1.Constanţa 1,89 miliarde lei
2. Ilfov 1,69 miliarde lei
3. Sector 1 1,66 miliarde lei
cele mai mici încasări nete din TVA
1. Mehedinţi 44,3 milioane lei
2. Caraş-Severin 30,8 milioane lei
3. Călăraşi 5,1 milioane lei
34,32 miliarde lei a colectat statul în 2009 din TVA, din care 18 miliarde lei din judeţe.
“Călăraşi are o structură economică aparte, agricolă, e o economie de subzistenţă. Este cunoscut că evaziunea fiscală în domeniul cerealelor e mare.” Cristian Pârvan, secretar general AOAR
