– Motii respecta traditiile din mosi-stramosi.
Unul dintre obiceiurile de Anul Nou, pastrat de sute de ani in satele de pe Valea Ariesului din Muntii Apuseni, este "mersul cu buhaiul". Buhaiul este un obicei agrar structurat dupa modelul colindelor. Cu acest instrument se imita, in timpul colindatului, ragetul taurului, straveche divinitate agrara. Prin trecerea parului de cal printre degetele umezite se obtine un sunet grav, ciudat si nemuzical, care aminteste de mugetul sau ragetul taurului infuriat. Instrumentul si glasul acestuia pastreaza amintirea scenei sangeroase cand era jertfit taurul, substitut al zeului Dionyssos si al zeului Mithra, peste care crestinismul a suprapus Nasterea Domnului Iisus.
Buhaiul este o mica toba din lemn, cu piele de oaie la un capat, bine intinsa pe circumferinta, din centrul careia atarna o coama lunga din fire de par de cal sau chiar o simpla sarma. Obicieiul este practicat de un numar de baieti cuprins intre cinci si opt, fiecare avand un rol precis in cadrul scenetei ce se joaca in fiecare casa. Unul dintre acestia tine buhaiul, in timp ce altul il trage pentru a scoate sunetele specifice.
Pentru aceasta este nevoie de un al treilea baiat care poarta o sticla cu apa cu care ii uda mainile celui care trage buhaiul. Un altul striga colindul, in timp ce restul sunt "inarmati" cu biciuri si clopote cu care incearca sa faca cat mai multa galagie. Versurile colindului au rolul de a alunga spiritele rele si de a aduce bunastare in noul an. Colindatorii mai ingeniosi alcatuiesc versuri specifice fiecarei familii, pe care le striga atunci cand ajung la locuinta acestora. In general, ceata de colindatori este platita pe masura efortului depus, dar exista si situatii in care colindatorii nu practica acest obicei pentru a fi recompensati financiar.
