» Marc Schmidt, om de afaceri american convertit in regizor, filmeaza la Bucuresti primul lui film, "Glass House"/ "Sticlaria", o pelicula despre al doilea razboi mondial, a carei actiune se petrece in Ungaria.
Marc Schmidt si-a facut banii din afaceri imobiliare; ca om de afaceri, a lucrat mult cu compania Disney, unde l-a convins pe operatorul Dean Cundey ("Jurrasic Park", "Apollo 13") sa se alature proiectului sau. Filmul, finantat de regizorul om de faceri, este o poveste despre al doilea razboi mondial care se petrece la Budapesta – doi evrei se dau ofiteri SS ca sa salveze familii care urmau sa fie deportate, ascunzandu-i intr-o sticlarie pe care Elvetia o face sediul Legatiei sale. "Doi tineri care-si pun viata in pericol sa salveze evreii de nazisti… Dar nu de pe pozitia de Rambo sau cine stie cine, sunt oameni obisnuiti", rezuma regizorul, ascuns dupa o palarioara desueta, care-l face sa semene atat cu exploratorul Livingstone, cat si cu regizorul din "Razboiul de independenta". Pazita la ambele intrari de bodyguarzi care impiedica accesul, Strada Franceza a luat chipul unei strazi evreiesti din Budapesta, pe unde urmeaza sa treaca un regiment al armatei naziste. "Repetitiile de azi", explica Bogdan Moncea de la Castel Films, "sunt fara vedete. Se trag niste cadre generale, cu figuranti". In distributia filmului figureaza, dintre romani, Mihai Stanescu, iar din partea engleza, Tom Bacon si Mark Wingett. Se nimereste insa, intamplator, Horatiu Malaele, imbracat intr-un trening lejer, care e in drum spre Teatrul de Comedie unde are niste repetitii. Regizorul Marc Schmidt e cu chef de vorba: "Colaborez excelent cu Castel Film. Imi place ca gasesc locatii foarte bune peste tot in tara" – cealalta parte din film s-a filmat in Transilvania, la Sighisoara. "Sunt impresionat si de echipa romana, compusa din oameni amabili, calzi si profesionisti", lauda diplomatic team-ul romanesc. Ce-si doreste regizorul de la filmul lui? "Sa fiu cinstit, o gramada de filme ma plictisesc, pe 90% din ele le abandonez dupa 10 minute. Vreau sa fac ceva bun, inspirat, cu un conflict si o poveste buna, venita din inima".
Adolf Eichmann este unul din personaje
Pentru filmari, a fost aleasa o zona deloc renovata, fara termopane, cu usi si geamuri vechi, uscate si crapate, dar care il entuziasmeaza pe americanul Marc Schmidt, "arata atat de vechi, de adevarat". Se filmeaza pe o zona de 50 de metri, limita fiind un restaurant unguresc si un irish pub, amandoua foarte cochete si occidentale, in pofida lustrului de vechime pe care-l afiseaza. Imediat dupa ele incepe fictiunea, apar o croitorie care are in fata doua randuri de haine ieftine scoase la vanzare, un magazin de gradinarit, altul de reparat radiouri. Ceva mai incolo vine o florarie cu flori neobisnuit de vii, contrastand cu decorul cenusiu din jur – cand ma apropii descopar ca sunt de plastic. Temperatura a urcat spre 30 de grade si, pana sa inceapa filmarile, figurantii sunt sfatuiti destul de militaros sa se adaposteasca in curti, la umbra, pentru a nu se imbolnavi. Un ospatar cu o uniforma galbena circula printre ei oferindu-le apa plata. Multi dintre figuranti au palarii negre si cativa perciuni lungi – se poate deduce ca e vorba de o strada evreiasca din Budapesta. La repetitie, "civilii" sunt sfatuiti sa se plimbe haotic si apoi sa faca loc coloanei armate naziste care trece prin oras. Comenzile sunt strigate sau spuse din megafoane, atat in engleza, cat si in romana, platoul se anima deodata. Una dintre motocicletele cu atas nu mai vrea sa porneasca, asa ca repetitia se trage fara ea. La filmari, trasa-impinsa, porneste cumva; in astfel de contexte iti dai seama cat de pacatoase si de galagioase erau autovehiculele motorizate interbelice, oricat de germane au fost ele. Trec doua gupe de soldati cu haine mirosind a naftalina, un camion care scoate fum cat un camion Bucegi, un automobil Mercedes de lux, in care stau Eichmann impreuna cu alti doi gradati. Dupa ei trec, in fine, si cele doua motociclete, stranutand ingrozitor.
