Conducta BRUA va conecta țara noastră, prin Bulgaria, la surse externe de gaze extrem de importante, într-un context în care rolul gazului natural lichefiat crește tot mai mult.
Anul 2019 va aduce modificări importante pe piața gazelor din regiune, atunci fiind planificată finalizarea mai multor proiecte de interconectare a rețelelor de transport al gazelor care vor reduce semnificativ influența Rusiei în regiune.
Unul dintre cele mai importante proiecte ale Uniunii Europene este conducta BRUA, menită să interconecteze rețelele de gaze din Bulgaria – România – Ungaria – Austria. Pentru România, interconectarea cu Bulgaria este extrem de importantă, fiindcă vecinul de la sud este elementul de legătură cu Grecia, care are deja un terminal de gaze naturale lichefiate, ce îi oferă acces la resurse din toată lumea. Interconectorul cu Bulgaria, cu o capacitate de 1,5 miliarde metri cubi, a fost deja dat în folosință la finele anului trecut, iar bulgarii au în plan să finalizeze conducta de legătură cu Grecia în 2019.
De asemenea, în urmă cu câteva zile, Bulgaria și-a exprimat interesul de a primi gaze naturale din Israel, după realizarea conductei EastMed, care va conecta uriașele zăcăminte din zona offshore deținută de Israel și Cipru cu depozitele din Grecia. Proiectul EastMed, derulat în joint-venture de grupul de stat grec DEPA și italienii de la Edison, are ca termen propus de finalizare 2025.Tot prin BRUA ar putea fi aduse în România gaze din zona caspică, prin conductele TANAP (Trans-Anatolian Gas Pipeline) și TAP (Trans–Adriatic Pipeline), care vor conecta zăcămintele din Azerbaidjan de Grecia, via Turcia, planificate să se finalizeze tot în jurul lui 2020.
Un proiect susținut de Trump
Un „test de stres“ realizat de Comisia Europeană în 2014 a arătat că regiunea Europei de Sud-Est este extrem de vulnerabilă în situația în care rușii ar tăia aprovizionarea cu gaze a Europei, așa cum s-a întâmplat în iarna lui 2006, dată fiind dependența de Gazprom. De asemenea, în lipsa unor surse alternative de aprovizionare, consumatorii din această zonă au plătit mai mult pentru gaz decât cei din Europa Centrală și de Vest.
Motivul principal este tocmai lipsa acestor conducte de interconectare între statele vecine, dar și slaba implementare a regulilor de piață, care să permită apariția unui număr mai mare de furnizori și, în consecință, competiție și prețuri mai bune. În esență, proiectul Uniunii Energetice are ca scop garantarea tuturor țărilor din Europa Centrală și de Est că vor avea acces la cel puțin trei surse diferite de energie și că toate statele din regiune vor fi interconectate cu restul Europei.
Așa a apărut, în 2015, planul B al Comisiei Europene, care să susțină cu fonduri europene crearea legăturilor între state și accesul la surse alternative de gaz, cum sunt cele din zona caspică. Inclusiv președintele american, Donald Trump, prezent luna trecută la Varșovia, cu ocazia summitului „Inițiativa celor Trei Mări (Baltică – Adriatică – Neagră)“, inițiativă din care face parte și România, a declarat că susține proiectul BRUA, „deoarece crește securitatea energetică a Europei“.
Chiar dacă România este al treilea mare producător de gaze din Uniunea Europeană, după Marea Britanie și Olanda, cu 11 miliarde de metri cubi extrași anual de Romgaz și OMV Petrom, are problema dependenței de gazul rusesc pentru a-și asigura integral consumul. Importurile asigură circa 10-15% din necesarul intern, dar probleme sunt mai ales în zilele geroase de iarnă, când fără gaze din import nu ne putem descurca.
2022, un alt an-cheie
Unul dintre proiectele prioritare susținute de Comisia Europeană este BRUA, care a apărut după ce ideea conductei Nabucco a fost îngropată. Un proiect costisitor, care presupune construirea unei conducte de circa 480 de kilometri lungime pe teritoriul României. Costurile României sunt evaluate la 560 milioane de euro, dar din această sumă, Comisia Europeană a alocat un grant de 179 milioane de euro. Diferența va fi suportată de compania de stat Transgaz, operatorul sistemului național de transport al gazelor.
Într-o primă fază, care se va finaliza în 2019, gazoductul va permite tranzitul dinspre Bulgaria spre Ungaria, via România, a unui volum de 1,75 miliarde metri cubi. Ulterior, capacitatea sa va fi extinsă la 4,4 miliarde metri cubi, dar o decizie finală de investiție pentru partea a doua va fi luată „în urma interesului pozitiv din piață“, după cum a arătat ieri Transgaz. Compania a extins și termenul până la care să se finalizeze partea a doua, 2022, cu doi ani mai târziu decât termenul avansat inițial. Faza a II-a a proiectului este strâns legată de realizarea unei alte conducte, care să lege zăcămintele din Marea Neagră de conducta BRUA.
Explorările în zona de mare adâncime desfășurate de americanii de la ExxonMobil și compania OMV Petrom, deținută de grupul austriac OMV, dar și de rușii de la Lukoil au arătat până acum zăcăminte importante în zonă, care depășesc 100 miliarde metri cubi, dar e posibil ca aceasta să fie doar o mică parte din -resursele care se ascund în Marea -Nea-gră. Punerea în producție a acestor zăcăminte va crește și mai mult semnificația României în regiune.
Ungurii joacă la două capete
În ciuda importanței pro-iectului conductei BRUA, partenerul ungar din pro-iect, compania de transport FGSZ, deținută de grupul petrolier MOL, a luat prin surprindere pe toată lumea, în urmă cu câteva zile, anunțând că nu mai vrea să continue traseul până în Austria. Ungaria vrea să se folosească de rețeaua sa existentă și să poată exporta gazele primite prin BRUA și la statele vecine, Slovacia, Serbia, Ucraina și Croația. Ucraina este o piață foarte bună, cu un necesar de import de circa 18 miliarde metri cubi anual și care din noiembrie 2015 nu mai cumpără gaze din Rusia, deși a rămas principala rută de tranzit pentru gazul rusesc în Europa.
De aproape doi ani, țara vecină se aprovizionează pentru nevoile sale din Ungaria, Slovacia și Polonia, aceasta din urmă primind în luna iunie anul acesta primul tanc cu gaz natural lichefiat din SUA. Datele dintr-un raport al Comisiei Europene arată că numai în primul trimestru din 2017, Ucraina a importat din cele trei surse 4,2 miliarde metri cubi, cu aproape 60% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Deși are un memorandum cu Ucraina semnat încă din 2015 pentru a permite și fluxul invers de gaze, dinspre România spre Ucraina, care ne-ar permite să exportăm gaze la nord, Transgaz nu a realizat încă lucrările necesare, dar ele sunt în plan, la fel cum sunt și cele de interconectare cu Serbia.
Citește ziarul integral în format .PDF aici !
