Ninsorile abundente care au căzut peste muntele Kangchenjunga în ultimele şase zile au împiedicat echipa de alpinişti a lui Alex Găvan să pornească spre tabăra 1.
Kangchenjunga, care în limba nepa-leză înseamnă „Cele cinci comori ale zăpezii”, este de fapt un masiv care are cinci vârfuri de peste 8450 de metri.
Blocaţi de ninsori, Alex, Mario Panzeri şi Pawel Michalski şi-au pregătit echipamentul, au făcut fotografii, s-au aclimatizat şi şi-au omorât timpul cu diverse activităţi utile, cum ar fi repararea unei mănuşi rupte. Kangchenjunga este cel mai înalt vârf din India şi al doilea din Nepal şi, pentru că ninge mult, avalanşele sunt frecvente, iar riscul pentru alpinişti este destul de mare. Interesant este faptul că până în anul 1852 s-a crezut că este cel mai înalt din întreaga lume.
Riscul unei căderi de 200 de metri
Drumul până în tabăra 1 trece pes-te porţiuni destul de abrupte, iar o eventuală alunecare ar însemna o cădere de aproximativ 200 de metri până la baza gheţarului. Ceea ce, cu un rucsac greu în spate, este foarte riscant. De aceea alpiniştii aveau mare nevoie de snow baruri, un fel de corniere de 45 de cm care protejează ruta şi pe care se fixează coardele statice atunci când nu ai gheaţă, ci doar zăpadă îngheţată. „Ne-am pregătit temeinic şi acum aşteptăm o fereastră de vre-me bună ca să putem pleca spre tabăra 1, dar se pare că trebuie să mai avem răbdare până mâine”, povesteşte Alex Găvan.
„Stilul ruşilor este puţin mai kamikaze”
Alături de echipa din care face parte Alex, care momentan s-a redus la trei alpinişti – Antonello Martines a avut probleme de sănătate şi a fost nevoit să coboare la 3000 de metri -, în tabăra de bază au sosit o echipă de nouă alpinişti ruşi şi o a doua echipă internaţională, alcătuită dintr‑un turc, un iranian şi un australian care urcă cu şerpaşi şi oxigen suplimentar. „Situaţia nu prea ne place, pentru că deja este a şasea zi de când stăm în tabăra de bază, iar noi ne planificasem să rămânem numai trei. Este bine că ne-a venit echipamentul în întregime, ceea ce înseamnă snow barurile şi butoaiele de gheaţă.”
Cinci alpinişti ruşi au plecat deja spre tabăra 1, însă vremea proastă i-a împiedicat să ajungă prea departe. „Stilul ruşilor este puţin mai kamikaze”, spune Alex. „Le-am dat 100 de metri de coardă statică, dar, neavând snow baruri, nu prea au de ce să le fixeze. Însă este riscant să pleci în astfel de condiţii. La o astfel de altitudine îţi poţi cheltui energia foarte uşor şi nu merită doar ca să ajungi în tabăra 1. Dimineaţă am văzut prin teleobiectiv câţiva alpinişti ruşi urcând spre tabăra 1, dar dacă erau încă pe drum asta înseamnă că au făcut bivuac sub ultimul serac pentru că au fost prinşi de ninsoare şi nu au mai văzut ruta”, explică alpinistul român. Mâine, dacă ninsoarea se va opri, Alex şi colegii săi vor porni spre tabăra 1.
