Cu exact un an în urmă, premierul italian îi mărturisea unui parlamentar că a petrecut „o aniversare oribilă”. În acest an, Berlusconi are încă şi mai puţin de sărbătorit: în timp ce numărul adversarilor săi creşte, aliaţii se împuţinează – iar cursul acţiunilor trustului său, Mediaset, este în cădere liberă.
“Silvio Berlusconi vrea să fie plăcut şi iubit”, scria cotidianul Corriere della Sera, acum câţiva ani. Din păcate pentru premierul italian, din ce în ce mai puţină lume îl iubeşte sau îl place, iar în ultima vreme norocul pare să nu îi mai surâdă în nici un domeniu.
Recent, un articol din cotidianul irlandez The Irish Times arăta decăderea imperiului media al magnatului; atât trustul de televiziune Mediaset, cât şi editura Mondadori, ambele deţinute de Berlusconi, se numără printre marii perdanţi ai crizei financiare. Acţiunile Mediaset au scăzut numai în ultima săptămână cu peste 12%, valorea trustului ajungând de la 2,1 miliarde euro în 2010 la numai 995 milioane. În acelaşi timp, acţiunile Mondadori au scăzut cu 40%.
Conform The Irish Times, aceste pierderi nu pot fi atribuite numai căderii pieţelor globale: principalul factor negativ pentru ambele companii a fost o declaraţie făcută de însuşi Berlusconi, care a afirmat că o dată cu plecarea sa de la putere, trusturile sale nu vor mai avea acces la ajutoare guvernamentale. Într-adevăr, Mondadori a scăpat, în 2010, de o datorie de 173 milioane euro la Ministerul de Finanţe, plătind o amendă de numai 8,6 milioane.
„Clasa politică este găunoasă”
Pentru Silvio Berlusconi, fiecare săptămână pare să aducă noi probleme: până de curând, biserica catolică a evitat să îl critice pe premier – nu în ultimul rând datorită avantajelor pe care guvernul său le-a oferit bisericii. Aceasta a fost scutită de impozite pe proprietăţile şi activităţile sale comerciale, având de asemenea asigurată susţinerea poziţiei Vaticanului de către clasa politică în chestiuni precum cununiile civile sau anumite forme de fertilizare in-vitro, ambele interzise în Italia.
La începutul săptămânii însă, cardinalul Angelo Bagnasco, şeful Consiliului Episcopal al Italiei, a lansat un atac fără precedent la adresa elitelor politice ale ţării. Conform cotidianului The New York Times, Bagnasco a numit comportamentul acestora „nu numai împotriva buneicuviinţe, dar şi întristător şi găunos”, adăugând că „italienii îi privesc cu consternare pe liderii lor, iar imaginea ţării peste hotare a fost profund afectată”. Bagnasco a cerut „un stil de viaţă cinstit, o schimbare a obiceiurilor”, precum şi sfârşitul „culturii nimicniciei”, criticând dur afişarea, de către unii lideri, a unui „comportament licenţios şi a unor legături indecente care dăunează grav societăţii”. Deşi cardinalul nu a pronunţat numele lui Berlusconi, pentru comentatorii politici italieni a fost evident că vorbele lui Bagnasco îl vizează în primul rând pe prim-ministrul implicat în mai multe scandaluri legate de corupţie, prostituţie şi sex cu minore.
Şi alte feţe bisericeşti s-au raliat atacului lui Bagnasco; Antonio Sciortino, readctorul-şef al săptămânalului catolic Famiglia Cristiana, declară pentru New York Times că „credincioşii devin din ce în ce mai intoleranţi faţă de comporamentul ostentativ, neruşinat şi imoral” al clasei politice, şi îi atacă pe politicienii catolici pentru că pun partidul înaintea credinţei. Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sant’Egidio, un grup catolic liberal, observă „sărăcirea graduală a populaţiei, care face să crească abisul dintre oamenii de rând şi politicieni. Biserica se teme pentru viitorul Italiei”.
Dacă Berlusconi a preferat să nu răspundă criticilor din rândurile bisericii, aliatul său Umberto Bossi, liderul partidului Lega Nord, a avut un comentariu scurt şi laconic, declarând că „preoţii ar trebui să spună mai multe rugăciuni”.
Criticile lui Bagnasco au venit la numai câteva zile după ce Emma Marcegaglia, preşedintele asociaţiei antreprenorilor italieni, a declarat că dacă guvernul nu va lua urgent „măsuri serioase, grele şi nepopulare”, atunci Berlusconi ar trebui să îşi prezinte demisia. „Suntem o ţară serioasă, cu oameni de afaceri serioşi, şi ne-am săturat să fim bătaia de joc a întregii lumi”, a spus Marcegaglia.
Un guvern paralizat
Cotidianul Financial Times este de părere că atacurile din toate părţile şi certurile dintre partidele din coaliţia de guvernământ au slăbit poziţia lui Silvio Berlusconi şi au dus la o „paralizie a deciziilor politice de la Roma”. Astfel, nu s-a ajuns încă la o decizie asupra succesorului lui Mario Draghi la conducerea Băncii Naţionale a Italiei. Draghi va prelua conducerea Băncii Centrale Europene peste patru săptămâni, şi l-a propus pe Fabrizio Saccomanni, locţiitorul său, drept nou guvernator. Deşi Saccomanni se bucură şi de susţinerea lui Berlusconi, ministrul de Finanţe, Giulio Tremonti, se opune numirii acestuia, preferându-l pe actualul şef al Trezoreriei Italiene, Vittorio Grilli. Decizia lui Berlusconi este îngreunată de faptul că şi Umberto Bossi îl favorizează pe Grilli – pe motiv că acesta este din Milano, iar Saccomanni din Roma, numit de Bossi „oraşul hoţilor”.
Este posibil ca aceasta să fie una dintre ultimele bătălii politice ale lui Berlusconi; săptămânalul german Der Spiegel este de părere că premierul s-ar putea retrage în curând, pentru a îşi îndeplini un ultim vis – preluarea preşedinţiei Italiei. Terenul, spune Der Spiegel, este pregătit: conform unei legi introduse de guvernul Berlusconi, nu numai prim-ministrul beneficiază de imunitate parlamentară, ci şi preşedintele.
