Muntele de zgura si reziduuri minerale ce se afla in proprietatea Combinatului siderurgic Hunedoara a luat-o la vale la inceputul lunii august, punand in pericol viata a sute de oameni, in cazul in care bucata rupta din munte s-ar fi prabusit in raul Cerna, aflat doar la cateva zeci de metri. O singura cauza: goana dupa fier vechi. Scurmaturile in “munte” in cautarea scoartei metalice facute de-a lungul timpului si intr-un mod haotic au generat prabusirea, pe de o parte, dar si dezinteresul manifestat in activitatea de exploatare a zonei atat de catre proprietarul Mittal Steel, cat si de cele doua firme contractante ale acestuia: Grampet Bucuresti si Slag Processing Service.
Cautatori de fier vechi si procesatori de zgura. Imparati si proletari intr-o batalie a REMAT-urilor. Furt calificat cu acordul “parintilor” si arestari preferentiale. Autoritatile au fost trezite la realitate doar de alunecarile masive de teren intr-o afacere ce pune in pericol viata a sute de oameni. Printre randurile unui business underground prosper, implicatiile politice sunt bine conturate. Toate acestea intr-un oras, Hunedoara, care, dupa modelul fratelui sau mai mic, Calan, se pregateste ca in scurt timp, din punct de vedere socio-economic, sa traga oblonul.
Daca in trecut soarta oamenilor din orasul Hunedoara depindea in mare parte de functionarea combinatului siderurgic, aici lucrand inainte de 1989 peste 20.000 de suflete (in prezent doar 1.500), valul tranzitiei postdecembriste a dezvoltat o adevarata mafie a fierului vechi. Aproximativ 74 de centre de colectare a fierului s-au nascut peste noapte, batalia pentru suprematie conducand numai anul acesta la un val de arestari de proportii. Ce-i drept, ocolindu-se, de exemplu, societati de “prestigiu”, pentru ca la cateva dintre acestea lucreaza atat fostul comandant al politiei Hunedoara, Adrian Filer, cat si ex-comisarul din cadrul Garzii Financiare Toma Petrica.
In jungla hunedoreana a fierului vechi, o mina de aur este, chiar si dupa privatizarea din 2003, combinatul “Siderurgica”, al carui proprietar, Mittal Steel, pare sa lase, mai nou, portile deschise si hotilor de produse finite (ex. laminate), care dispar fara urma pe piata interna. O dovada a dezinteresului manifestat de catre Mittal Steel in ceea ce priveste pierderile inregistrate in urma furturilor masive, de peste 20 de milioane de dolari, este si refuzul de a deveni parte in procesele intentate “fierarilor”, cum sunt denumiti in zona hotii de fier. Printre cei deferiti justitiei de catre organele abilitate se afla chiar si angajati ai firmei galatene WBS, firma angajata de Mittal Steel sa asigure paza si securitatea combinatului.
Afacere din zgura, profit din fier vechi
Dincolo de aspectul “coroziv” al bataliei pentru fierul vechi, la Hunedoara a luat amploare o afacere mai rar intalnita, sortarea si procesarea zgurii, aceasta putand fi folosita la infrastructura drumurilor, inlocuind practic balastul. La aproximativ 200 de metri de combinatul hunedorean, peste raul Cerna, in peste 50 de ani de colectare a reziduurilor miniere rezultate ca urmare a activitatii siderurgice s-a ridicat un adevarat munte de zgura si scoarta metalica, ce poarta denumirea de halda Buituri. Dupa 1989, pe aici s-au perindat zeci de firme, dar si cautatori de fier vechi in goana de inavutire dintr-o exploatare a zonei pe bani putini. Ca lucrurile sa intre pe un fagas normal, in contextul in care exista si obligatii europene asumate in ceea ce priveste refacerea mediului (halda trebuie sa dispara de pe harta Hunedoarei pana in 2010), in iunie 2002, prin licitatie publica, “Siderurgica” a concesionat zona societatii Grampet Bucuresti. Obiectul contractului este valorificarea haldei de zgura prin procesare sub forma de fier metalic si zgura ferizata pentru sectorul siderurgic si zgura deferizata pentru cel al constructiilor si materialelor de constructii. Doi ani mai tarziu si dupa privatizarea “Siderurgica” avea sa intervina, printr-un act aditional, o noua obligatie contractuala, Grampet urmand sa furnizeze combinatului, anual, o cantitate minima de 35.000 de tone de fier de pe o suprafata de 50% din sectorul haldei Buituri, pentru un pret de 46 de dolari pentru o tona. In schimb, in acelasi an, apare in schema o a doua firma, Slag Processing Service, care parafeaza cu Mittal Steel un contract pentru recuperarea de deseuri metalice si prelucrarea zgurii, devenind astfel partener pe halda Buituri cu societatea Grampet.
Alunecarea de teren, un razboi deschis
La inceputul lunii august, o alunecare masiva de teren, aproximativ 80 de milioane de metri cubi de zgura, s-a produs pe halda Buituri.
Potrivit autoritatilor locale, caderea de zgura a pus in pericol viata a sute de oameni, “doar o minune a facut ca bucata de halda sa se opreasca la doar cateva zeci de metri de raul Cerna”. Principala cauza – lipsa investitiilor de mediu. Devenit presedintele comitetului de urgenta in acest caz, prefectul Hunedoarei, Cristian Vladu, arunca vina in spatele Slag-ului, al Grampet-ului, dar si al proprietarului haldei, Mittal Steel. “De cand au venit in zona lucreaza fara autorizatie de mediu, haotic si nimeni nu s-a ocupat de o monitorizare stricta a activitatii”, spune Vladu, care nu uita sa-i incrimineze si pe mai-marii Garzii de Mediu (GM).
Lificiu… prins in schema
Strain de afacerea “zgura” pare sa nu fie nici fostul ministru al Mediului, deputatul independent, fost PSD, Petru Lificiu. Acest lucru, nu ca ar fi presedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg, unde membru activ este si Mihaita Calimente, ci pentru ca in Consiliul de Administratie al Slag se afla nepoata acestuia, Alina Voiculescu, fosta Lificiu. Cu toate acestea, dupa incidentul din 9 august 2006, lucrarile de exploatare din zona au fost sistate, facand loc celor de stabilizare a haldei cel putin pana la raportul final al expertizei geo-tehnice a specialistilor MTCT din 20 septembrie.
Garda de mediu acuza
Despre cat de haotic s-a lucrat in exploatarea haldei, numit in functie in urma cu aproximativ un an, comisarul Garzii, Cristian Moldovan, pare sa nu stie prea multe. “Am facut verificari. A fost doamna Angela si totul era in ordine”, se eschiveaza Moldovan, care arata si faptul ca Grampet-ul, comparativ cu Slag-ul, avea autorizatie de mediu.
Ce-i drept, doar din 2004 si revizuita in 2005. Dubios este faptul ca firma administrata de fratele deputatului PNL de Arad Mihaita Calimente, Adrian Calimente, Slag Processing, a obtinut aceeasi autorizatie doar cu o zi inaintea prabusirii haldei, 8 august 2006. “Mi se pare anormal ca o firma sa-si desfasoare activitatea in contextul in care de peste un an si jumatatea nu are autorizatie de mediu”, a tinut sa sublinieze si directorul general al Grampet, Teonius Croitoru, care uita ca din 2002 si pana in 2004 firma pe care o conduce a functionat sub aceeasi umbrela. Tot Croitoru sustine, prin notificari inregistrate, ca a avertizat societatea Slag, inca din luna mai, ca exista un risc major de prabusire a haldei, chiar in zona de operare a acesteia. “Nu au vrut sa tina cont de acest risc, iar acum acuza Grampet-ul ca nu a instiintat Garda de Mediu, prefectura etc.”, mai spune Croitoru.
Dilema lui Vladu si gasca luxemburgheza
“Daca Grampet proceseaza pentru combinat 4000 de tone de scoarta metalica lunar, de ce Slag-ul, cu un numar mai mare de utilaje, proceseaza doar 800 de tone?”, este marea dilema de care se loveste Vladu. In schema acestuia, alte mii de tone procesate de catre Slag iau calea valorificarii la negru. In schimb, un alt fapt interesant este si pretul/tona pe care il primeste firma lui Calimente, doar 24 euro, in comparatie cu cei 46 de dolari primiti de Grampet. Pe piata neagra a fierului acesta depasind 200 RON (aproape 60 euro). Despre teoriile emise de catre prefectul Hunedoarei, directorul general al Slag crede ca este doar un razboi pornit impotriva sa. “Sa nu uitam ca Vladu a fost in CA al Grampet, iar sotia acestuia lucreaza si astazi acolo”, spune Calimente, a carui prioritate, in opinia sa, nu este exploatarea scoartei metalice, ci, dimpotriva, procesarea zgurii dupa un procedeu unic, practicat in Marele Ducat al Luxemburgului, pe care de altfel l-a experimentat ani buni. Asa se poate explica si faptul ca unul dintre actionarii principali ai Slag Processing este si firma luxemburgheza Recygom International.
