Franţa, Germania şi Italia au decis să urmeze exemplul Marii Britanii şi s-au alăturat Băncii asiatice de investiţii infrastructurale (AIIB), înfiinţată la iniţiativa Chinei.
Potrivit Financial Times, decizia celor patru state de a deveni membre ale AIIB reprezintă un revers diplomatic major pentru Washington, banca fiind considerată un mod de propagare a „soft power“ al Chinei în regiune, posibil în detrimentul SUA şi un rival al Băncii Mondiale, dominată de Occident. Şi se aşteaptă aderarea altor ţări.
Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a declarat că a fost informat de faptul că patru ţări europene au devenit membre ale AIIB, dar a adăugat că banca trebuie să fie conformă normelor internaţionale recunoscute. Aflat în vizită la Beijing, Schulz a precizat ziariştilor:
„Dacă se vor alătura mai multe state membre (UE) va fi şi mai bine. Există, însă, un element suplimentar. Astfel de noi organizaţii trebuie să răspundă exigenţelor normelor internaţionale. Este foarte important“.
Marţi, diplomaţia de la Washington pentru Asia a semnalat că preocupările privind AIIB rămân, dar fiecare guvern poate lua propria decizie de a se alătura unei noi bănci internaţionale de dezvoltare. Or, aderarea Marii Britanii, Franţei, Germaniei şi Italiei la Banca asiatică înfiinţată de China este considerată o înfrângere diplomatică majoră pentru Washington, iar Reuters şi Financial Times arată că un număr crescând de aliaţi apropiaţi ai SUA ignoră presiunea americană de a rămâne în afara instituţiei financiare. Media chineză relevă că Elveţia şi Luxemburg şi posibil Australia şi Coreea de Sud au în vedere aderarea la AIIB.
Banca asiatică de investiţii infrastructurale (AIIB) a fost lansată la Beijing în octombrie cu scopul stimulării investiţiilor în Asia în domeniile transporturilor, energiei, telecomunicaţiilor şi a altor infrastructuri. China a recunoscut de la început că această nouă bancă, iniţiată în cadrul grupului BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China) este o alternativă la Banca Mondială, controlată de Occident şi la Banca asiatică de dezvoltare (BAD). Beijingul a declarat recent că un total de 26 de ţări au fost incluse ca membri fondatori, în principal din Asia şi din Orientul Mijlociu, precizând că 31 martie este data-limită pentru acceptarea de membri fondatori în organizaţie.
Decizii influenţate
Jocurile geopolitice în regiunea Asia-Pacific sunt diferite faţă de alte zone ale planetei, interesele economice şi comerciale fiind prioritare într-o regiune influenţată de mari puteri mondiale – China, Rusia, India şi SUA. AIIB apare evident, ca un proiect chinez vizând să preia controlul într-o activitate până acum deţinută de instituţii dominate de americani şi japonezi.
Japonia, Australia şi Coreea de Sud rămân absenţii regionali notabili din AIIB, deşi premierul australian, Tony Abbott, a declarat în weekend că va fi luată în curând o decizie finală asupra aderării la Banca asiatică. La Seul s-a precizat că sunt în curs discuţii cu China şi alte ţări pe tema participării sale posibile la AIIB. Japonia, principalul rival regional al Chinei, are cea mai mare participare în Banca asiatică de dezvoltare, BAD, cu SUA şi banca cu sediul la Manila este condusă de un japonez. Este puţin probabil ca Japonia să se alăture băncii susţinută de China dar şeful BAD, Takehiko Nakao, a declarat că cele două instituţii sunt în discuţii şi ar putea coopera. „Odată ce AIIB a fost efectiv instalată, este convenabil să cooperăm“.
AIIB, lansată oficial de preşedintele chinez Xi Jinping anul trecut, este un element conceput de Beijing pentru crearea de noi instituţii financiare şi economice care vor permite accentuarea influenţei sale internaţionale. Şi a devenit deja o problemă centrală în concurenţa crescândă între China şi SUA pentru definirea regulilor economice şi comerciale în Asia în cursul următoarelor decenii.
Graba britanicilor
Decizia Londrei de a se alătura băncii asiatice multilaterale creată de Beijing a fost privită critic dincolo de Atlantic, la Washington atitudinea este percepută ca fiind contrară „relaţiei speciale“ menită să unească prima putere mondială de Marea Britanie. Deja, SUA reproşează Marii Britanii o tendinţă de dezangajare militară cu bugetul Apărării care riscă să treacă sub 2% din PIB, procent definit ca o încălcare a regulilor NATO. Şi, având în vedere atitudinea Londrei faţă de Beijing, agasarea Washingtonului este de înţeles, consideră media europeană. Joi, 12 martie, ministrul Finanţelor, George Osborne, a creat surpriză anunţând decizia de a face Marea Britanie membru fondator al Băncii asiatice creată de China. Analiştii consideră că Marea Britanie a încercat să câştige „avantajul primului“, înscriindu-se în AIIB înaintea altor membri ai G7. Decizie aplaudată desigur la Beijing.
Londra speră să se impună ca destinaţia numărul unu pentru investitorii chinezi şi potrivit unui reprezentant britanic oficial, criticile aduse Marii Britanii de către SUA sunt un fel de „strugurii sunt acri“.
„Ei nu ar fi obţinut aprobarea Congresului de a adera la AIIB, chiar dacă ar fi vrut“. În privat, scrie Financial Times, responsabilii americani şi australieni au sugerat că decizia britanică a rupt rândurile şi alăturarea la banca fondată de China a fost motivată de consideraţii comerciale şi Londra a fost oarbă la implicaţiile geopolitice mai largi în regiunea Asia-Pacific.
