Romania este tara mea. Romania este tara in care, in ultimii 20 de ani (!), o institutie oficiala a statului a organizat un bal pentru tortionari. Un bal al celor care ne-au chinuit profesorii si medicii, al celor care ne-au ucis matematicienii si artistii.
Nu e nicio metafora aici: colonelul Ion Ficior, fostul comandant al lagarului de munca silnica de la Periprava, a povestit ca “fostii comandanti de penitenciare comuniste se intalneau la un fel de bal organizat de Administratia Nationala a Penitenciarelor”. Statul roman are grija de copiii lui. Stiti ce pensie primeste colonelul Ficior?
Domnul colonel isi imbraca anual costumul din stofa fina si petrecea o seara agreabila, sorbind licori scumpe, la balul tortionarilor. Caci statul avea si are grija de slujitorii sai fideli, chiar daca mainile acestora sunt murdarite cu sange. Ce? Bataia unui om, daca e executata la ordin, nu tot munca cinstita se cheama?
Stiti ce pensie primeste colonelul-tortionar Ficior? 5100 de lei. Adica 1150 de Euro. De trei ori mai mult decat un medic care salveaza vieti. De doua ori mai mult decat un profesor care educa tinerii. De trei ori mai mult decat inginerul pe care l-a scuipat si calcat in picioare. Stiti de cand se intampla asta? De doua decenii, de cand in Romania a invins, cica, revolutia din ’89.
