La inceputul lunii mai 1982 aparatul antiterorist din Romania a primit informatii din care rezulta ca o importanta personalitate israeliana urma sa vina intr-o vizita neoficiala la Bucuresti.
Un astfel de eveniment trebuia privit cu mare atentie deoarece terorismul arab era in plina recrudescenta, iar pe teritoriul nostru se aflau la studii sau in alte scopuri mii de tineri provenind din zonele de conflict. Ofiterii de informatii antitero au intrat in alerta, culegand informatii din mediile frecventate de suspectii arabi din interior, coroborandu-se cu datele provenind de la organele de informatii externe. Informatiile privind vizita s-au confirmat, si la inceputul lunii iunie a venit in Romania ministrul apararii al Israelului, generalul Ariel Sharon, leul neimblanzit, dusmanul neimpacat in acceptiunea araba si eroul legendar al evreilor. Motivatia oficiala a vizitei a fost aceea ca sotia sa, originara din Romania, dorea sa-si revada fosta locuinta din Brasov unde isi petrecuse copilaria.
Ariel Sharon a fost cazat la hotelul Flora, actualul Crowne Plaza, iar pentru protectia sa a fost instituit un dispozitiv compus din ofiteri de informatii si luptatori de elita antitero condusi de colonelul Ioan Kilin de la Brigada Antiterorista.
Chiar de la venire, ofiterii romani au constatat insa nepotrivirea intre o vizita ce se dorea discreta (incognito) si numarul mare de insotitori ai generalului.
In afara celor cativa membri ai garzii de corp se aflau 5-6 oficiali in varsta de 60-70 ani, toti cu genti speciale cu lanturi de siguranta, despre care ulterior s-a aflat ca erau colonei si generali din serviciile de stat major si logistica ale armatei israeliene. O si mai mare uimire a provocat si faptul ca aproape permanent in apropierea generalului Sharon se afla o tanara care purta permanent in spate o statie de radio de dimensiuni mari si pe care din cand in cand o activa transmitand mesaje.
Situatia a fost comunicata ierarhic, dar nimeni nu a putut dezlega enigma, mai ales ca mesajele radio nu au putut fi decodificate de expertii romani.
Starea de alerta a delegatiei culmina cu intalniri si discutii in parcul din spatele hotelului, departe de microfoanele romanesti instalate in camere, pe holuri si in scrumierele de la bar.
Dispozitivul de protectie a fost intarit la maximum, practic hotelul fiind intesat de ofiteri la vedere sau acoperiti.
Periodic, colonelul Ioan Kilin era chemat pentru discutii cu sefi ai contraspionajului romanesc, in frunte cu colonelul Gheorghe Diaconescu, sau ai DIE, in frunte cu colonelul Sergiu Nica (cel cu cazul Carlos). Cand suspansul a ajuns la apogeu si neputinta organelor de contraspionaj si de la DIE a devenit evidenta s-a aflat si cauza acestui comportament.
Pe 4 iunie 1982 armata israeliana a atacat Libanul si in urma unor operatiuni combinate ale aviatiei si blindatelor nu s-a oprit decat la Beirut. Pe drum a maturat din cale celulele Hezbolah si a distrus rand pe rand taberele palestiniene din Saida (Sydon), Tyr, Sabra si Shatilla (langa Beirut).
Analistii antitero de la acea vreme au ramas cu parerea ca de fapt generalul Sharon a actionat tactic ca si in alte dati mizand pe dezinformare. Era greu de crezut ca venind in Romania lui Ceausescu, unde se aflau mii de arabi, sa nu “rasufle” ca el se afla la un hotel din Bucuresti si era si mai greu sa se creada ca de aici va ordona atacul.
