Pelerini din toată lumea urcă Drumul Crucii. Mulţi dintre ei provin din Transilvania.
Medjugorje, un loc controversat din Bosnia, unde oamenii cred că, de treizeci de ani, se arată Fecioara Maria. În 1981, şase tineri au avut primele viziuni, iar Medjugorje, dintr-un sat situat între munţi, a ajuns unul dintre principalele locuri de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume. La Medjugorje vin catolici din întreaga lume, dar şi ortodocşi sau protestanţi. Milioane de pelerini asistă anual la slujbe oficiate în mai multe limbi, urcă pe Muntele Krizevac, dar un lucru este cert: credinţa lor a adus prosperitate în întreaga zonă.
Războiul a ocolit localitatea
„Medjugorje este un loc unde trebuie să fii pregătit să ajungi, să simţi credinţa care îţi îndreaptă paşii spre acest loc din îndepărtata Bosnie. În urmă cu 30 de ani, şase tineri aflaţi cu animalele pe munte au avut primele viziuni. De atunci, Fecioara Maria se arată cu regularitate, iar Medjugorje a ajuns dintr-un sat, una dintre principalele atracţii turistice ale Bosniei”, spun vizitatorii. Fenomenul Medjugorje, controversat de altfel, aduce pelerini din întreaga lume. Nici războiul din Bosnia nu a afectat această zonă, deşi la mai puţin de 20 de kilometri s-au purtat lupte crâncene. Fecioara a vegheat asupra localităţii şi a împrejurimilor, iar mesajele care îndeamnă oamenii la pace şi credinţă au continuat. Fecioara Maria, Gospa, cum îi spun localnicii, s-a arătat în continuare, iar îndemnurile sale spre credinţă au făcut înconjurul lumii.
Credinţă fără jandarmi
Majoritatea pelerinilor soseşte la biserica ridicată în localitate. O biserică simplă, care devine de multe ori neîncăpătoare. Parcarea, întinsă pe câteva hectare, nu face faţă numărului mare de autocare şi autoturisme. La Medjugorje, totul este extrem de bine organizat: zeci de locuri unde spovedania are loc în mai multe limbi, iar curtea a fost umplută cu bănci care pot prelua mii de pelerini ce asistă la slujbele desfăşurate în aer liber.
Oficial, parohiile nu organizează pelerinaje la Medjugorje, dar realitatea este complet alta: pelerinii vin organizat, cu autocare, cei mai mulţi însoţiţi de preoţi. În luna septembrie, Medjugorje a fost luat cu asalt. Deşi temperatura era de peste 35 de grade, credincioşii ascultau slujba oficiată în mai multe limbi. Foarte mulţi italieni, majoritatea oameni în vârstă, se roagă în grupuri, prin recitarea Rozariului. Un grup de tineri polonezi cântă melodii creştine, cu chitare. Sute de oameni stau la coadă pentru a se spovedi, dar totul este extrem de bine organizat, fără a fi nevoie de intervenţia jandarmilor sau a poliţiştilor, care de altfel nu au nici o implicare la biserica din Medjugorje.
Drumul Crucii, parcurs zilnic de mii de pelerini
Din curtea bisericii, puţini sunt cei care se încumetă să parcurgă întreg traseul Drumului Crucii, până în vârful Muntelui Krizevac. Drumul trece pe lângă cimitir şi prin mijlocul unor vii roditoare, lucrate ca-n manualele de agricultură. Majoritatea ajunge la baza muntelui cu autocarele. Localnicii spun că zilnic vin aici zeci de autocare. În timp ce autocarele parchează pe unde pot, pelerinii îşi cumpără bastoane cu zece euro/ bucata, pentru a parcurge mai uşor Drumul Crucii. Alţii, îşi aduc beţele de schi de acasă şi se sprijină în ele pentru ca urcuşul să nu mai fie o greutate atât de mare. Drumul Crucii este format din bolovani ascuţiţi, unii dintre ei şlefuiţi de milioanele de pelerini. Oameni de toate vârstele urcă Muntele Krizevac. Mulţi sunt desculţi şi pentru a se îmbărbăta rostesc rugăciuni. Zeci de credincioşi, de toate naţionalităţile, parcurg Drumul Crucii. O familie de ortodocşi români, alături de copiii preşcolari, urcă discret, desculţi, pe munte.
La fiecare din cele 14 monumente de pe Drumul Crucii se opresc şi se roagă. Alături, un grup format de zeci de italieni trecuţi de prima tinereţe, proptiţi în bastoane cumpărate de la baza muntelui, rostesc cu voce tare „Ave Maria”. Copiii urcă greu, dar pentru că au văzut că părinţii lor parcurg traseul desculţi, şi-au dat şi ei jos adidaşii şi se chinuie pe bolovani. Nu se plâng, strâng din dinţi şi merg mai departe. Din când în când, tatăl scoate din rucsac o sticlă de apă minerală românească. În acelaşi timp, un alt grup de pelerini coboară. Două doamne alunecă, câţiva tineri le ajută să nu cadă. Femeile sunt şi ele din românce, probabil muncesc în Italia pentru că sunt cu un grup de italieni. Mulţumesc în limba română şi îi încurajează pe tineri să urce. Drumul este anevoios. O femeie duce un sugar în braţe, plânge şi se dezechilibrează.
O ajută alţi oameni să urce mai uşor. Persoane în vârstă, unele cu handicap, altele cu semipareze, toţi vor să parcurgă Drumul Crucii pe o temperatură de peste 35 de grade. Nici un punct de prim-ajutor, nici o sursă de apă. Doar credinţa şi solidaritatea umană. La unul dintre monumentele de pe Drumul Crucii, trei tineri neoprotestanţi, români, cântă. Au vizitat Croaţia, iar la întoarcerea de la Dubrovnik au trecut pe la Medjugorje. Din curiozitate au ajuns pe Drumul Crucii. În apropiere de vârf, la baza unei cruci imense, un grup de femei cântă „Stăpână, împărăteasă!” şi lângă ele, între bolovani, se află pungile de la Kaufland, aduse de acasă, cu hrană şi apminerală Borsec. Au venit să se roage Fecioarei Maria şi să parcurgă Drumul Crucii. Alături, grupuri organizate de italieni se roagă cu voce tare.
Pelerinii se roagă Fecioarei
Coborâtul este aproape la fel de greu ca şi urcuşul, dar când este vorba de credinţă, aceasta depăşeşte orice bariere. Sute de pelerini rostesc rugăciuni în diverse limbi. Se întorc apoi la casele lor mai liniştiţi, mai împăcaţi cu ei însişi. Dincolo de poziţia discretă a Vaticanului sau de negarea de către alte biserici a mesajelor şi a fenomenului de la Medjugorje, la Medjugorje credinţa este cea care a triumfat.
