A aparut la Cluj-Napoca numarul sase al revistei “Apostrof” si, ca de obicei, paginile “mustesc” de noutati, care de care mai interesante. Incepem prin a semnala publicarea in premiera a ultimelor pagini semnate de Adrian Marino, inainte de decesul sau neasteptat, din primavara acestui an. Sunt pagini dintr-un volum de amploare pe care il dedica istoriei cenzurii si care pun in lumina viziunea sa inaintata in interpretarea unor texte literare sau politice, descoperirea unor valente neaccentuate pana acum de nici un cercetator.
Ma refer la modul in care a izbutit sa puna in valoare teza precum “Libertatea personala”, autorul precizand: “Daca acceptam anul 1800 ca data a primei versiuni a “Tiganiadei” de I. Budai-Deleanu, observam ca noile idei politice de “constitutie”, “lege”, “democratie”, “cetatean” si celelalte incep pentru prima data, efectiv, sa patrunda in constiintele romanesti din Transilvania inca de la inceputul secolului al XIX-lea. Influenta ideologica a Revolutiei Franceze este imediata si contagioasa. In aceasta privinta, cantul XI din “Tiganiada” este o adevarata placa turnanta a ideii de libertate politica” (…) “Revenim din nou la I. Budai-Deleanu, primul dintre ideologii transilvaneni care defineste noul continut al notiunii de “lege”. El cere “legi bune si drepte” (“Tiganiada”, XI, 51), in sensul ca “niciunul sa nu stapaneasca fara numai legea”, etc.
Mergand pe aceleasi coordonate, Adrian Marino, cu spiritul sau analitic profund, “descopera” si limpezeste problema “drepturilor omului”, dar si existenta si rolul unui embrion de “societate civila” in “Suplex Libellus Valachorum”, semnat de “clerul, nobilimea, starea militara si cetateaneasca a intregii natiuni romane din Transilvania”. El are o baza ideologica iluminista. Faptul se explica si prin formatia intelectuala a noilor sai animatori: Samuil Micu, Ioan Piuariu Molnar, Iosif Mehesi, Petru Maior, Gh. Sincai, Petru Pana si altii. Toti sunt deosebiti de receptivi ca nu exista numai drepturi istorice, dar si ale “societatii civile” in general. De unde si referirea la “drepturile si a omului festecaruia deosebi si a insotirii cetatenesti”” in inteles de “juribus civilis”, cum sta scris si in “Suplex”.
In acest mod limpede si la obiect, regretatul nostru savant se ocupa si de “drepturile naturale”, de “libertatea politica”, “libertatea tiparului si a presei”, oferindu-ne un comentariu si o analiza extrem de actuala ca istorie si invataminte. Iar pagina publicata in facsimil cu scrisul si corecturile autorului, pentru cei care l-au cunoscut indeaproape, produce desigur emotia si nostalgia acestei pierderi irecuperabile care mai avea inca multe de spus despre si pentru cultura romana.
Desigur, continutul revistei “Apostrof” este extrem de bogat si din temele abordate tinem sa amintim si textele semnate de Cornel Taranu, Pascal Bentoiu si Stefan Niculescu la comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Enescu. In textul sau intitulat “Imaginea actuala a creatiei enesciene”, compozitorul clujean Cornel Taranu face cateva precizari interesante, intre care si aceea ca domnia sa a participat la reconstituirea partilor I si IV din “Simfonia a V-a”, orchestrata apoi in intregime de “un impatimit enescian”, Pascal Bentoiu; urmata apoi de “Simfonia a IV-a”, de poemul “Iris”, nascut dupa “Oedip” si un “Trio”.
“In fine – scrie Cornel Taranu – ma bucur ca am reusit sa reconstitui “Capriciul roman pentru vioara si orchestra”, un omagiu adus laurarilor care i-au legat copilaria, amintirea copilariei revenind deseori in muzica lui, demers in care am fost stimulat si incurajat de Serban Lupu, unul din marii interpreti enescieni de azi. Perceptia creatiei sale se afla azi mult imbogatita. Putem spune ca esentialul edificiului enescian a fost astfel restituit”.
Iar noi, cititorii revistei, ne bucuram ca un compozitor transilvanean de prima marime a contribuit substantial la acest edificiu enescian intrat in panteonul cultural national si universal.
