Unul dintre ultimii „pioni” ai agriculturii constantene, AGROMEC Independenta, este scos la vanzare de AVAS. Intr-o totala contradictie cu evolutia pietei imobiliare locale, unde terenurile cu potential industrial, si nu numai, au atins preturi incredibile, spatiile de depozitare si pamanturile fostelor intreprinderi de stat se vand la preturi de nimic.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare vinde astazi activele SC AGROMEC Independenta SA. Pretul este unul „exotic”, respectiv 154.943 dolari. Unitatea are un parc impresionant. Utilaje agricole performante achizitionate de pe piata externa, 36 de combine C 14 autohtone, 20 de tractoare U650, zeci de pluguri, semanatori si alte asemenea vechituri. Dintre toate, cele mai scumpe sunt 3 combine si 3 tractoare occidentale, care au preturile de vanzare fixate la 17.016, respectiv 10.712 dolari bucata. In afara de parcul tehnic, statul mai vinde doua hale de reparatii si un teren numai bun pentru constructii cu modica suma de 19.774 dolari, adica cam cat un apartament confort 3 intr-un cartier marginas al Constantei sau o garsoniera in zonele centrale. Practic, un singur utilaj face mai mult decat terenul. Daca parcul de vechituri se vinde in bloc, cu suma totala de 51.985 dolari, in cazul celor 6 „scule” se procedeaza invers. Combinele si tractoarele performante pot fi achizitionate separat, semn ca ele pot fi utilizate de noii propietari. Restul utilajelor sunt numai bune de aruncat la fier vechi.
Fantoma comunismului bantuie AVAS
Mult mediatizata Agentie pentru Valorificarea Activelor Statului taie frunze la caini. Rezultata ca urmare a contopirii defunctelor Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare, AVAS scoate bani frumosi din vanzarea dosarelor de prezentare. Pentru ca majoritatea datelor ce intereseaza investitorii sau opinia publica sunt tinute sub cheie, potentialii cumparatori sunt nevoiti sa plateasca zeci de milioane pentru dosarele de prezentare a firmelor statului. Banii astia pot fi considerati pierduti inca din capul locului, pentru ca nu se mai restituie. Pretul dosarului se fixeaza in functie de valoarea activelor scoase la vanzare. Ar mai fi taxa de participare si garantia de participare, care, la randul lor, umfla „nota de plata”. Asa se explica cum, desi nu exceleaza in privatizarea intreprinderilor de stat, AVAS aduna fonduri frumusele. Pe undeva, este chiar mai profitabil sa organizezi mai multe licitatii pentru acelasi obiectiv, sa aplici sistemul secretomaniei de dinainte de 1989 si sa nu te intereseze privatizarea propriu-zisa, ci perceperea a cat mai multor taxe. Poate si de aceea, desi s-au schimbat guvernarea si politicile economice, AVAS a ramas la fel de lenesa.
