Statele Unite au descoperit în Afganistan resurse minerale – aur, litiu, fier, cupru, cobalt – estimate la 1.000 miliarde de dolari.
Conform unor cercetări efectuate de o echipă de geologi americani şi de Pentagon, pe baza prospecţiunilor realizate de ruşi în perioada ocupaţiei sovietice (1979-1989), rezervele de litiu, fier, cupru, cobalt, aur şi alte metale rare fac din Afganistan unul dintre cele mai bogate state în resurse minerale, sectorul minier putând fi una dintre soluţiile de dezvoltare care pot elimina condiţiile sociale ce alimentează astăzi războiul. Valoarea estimată a resurselor neexploatate eclipsează de departe PIB-ul de 12 miliarde $ al Afganistanului, care se bazează în mare parte pe producerea de opiu şi traficul de narcotice.
Potrivit New York Times, care citează o notă internă a Pentagonului, resursele afgane de litiu – un element esenţial în confecţionarea de acumulatori pentru aparate electronice – par să fie cele mai mari din întreaga lume, depăşind zăcămintele atestate din Bolivia, statul cu cele mai mari rezerve dovedite. „Există un potenţial enorm aici”, a afirmat într-un interviu generalul David H. Petraeus, comandantul forţelor americane din Afganistan. „Sunt multe condiţii bineînţeles, dar cred că potenţialul este foarte mare”, a adăugat el. Cu toate că dezvoltarea unei industrii miniere – practic inexistentă în Afganistan – ar putea dura ani buni, potenţialul este atât de mare încât numeroşi investitori ar putea fi dispuşi să contribuie la dezvoltare până când minele ajung să fie profitabile.
Bogăţia subterană a Afganistanului, care poate crea mii de locuri de muncă, nu este însă neapărat o mană cerească. La prima vedere, extracţia şi prelucrarea acestor resurse pot însemna ieşirea Afganistanului din cercul vicios „sărăcie, producţie de droguri, extremism, război”, însă o astfel de bogăţie are şi potenţialul de a agrava situaţia de securitate, putând motiva şi mai mult insurgenţa talibană. În plus, corupţia endemică din Afganistan poate genera noi conflicte şi noi combatanţi pentru controlul acestor resurse, care pot atrage forţe externe interesate de materii prime.
