Apropierea alegerilor din 2012 radicalizează discursul politicienilor până la un nivel care se apropie de ridicol. Iar preşedintele Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, Laszlo Tokes, face parte perfect din această categorie.
De puţină vreme, el a început să agite drapelul autodeterminării maghiarilor din Bazinul Carpatic. Astfel, radicalii maghiari au ridicat nivelul pretenţiilor. Acum, nu s-ar mai mulţumi doar cu autonomia Ţinului Secuiesc, ci ar vrea autodeterminare. Desigur, şi asta poate să fie o tactică de negociere: ceri mai mult, ca să primeşti mai puţin, însă acel puţin este exact cât urmăreşti iniţial.
Însă în cazul lui Laszlo Tokes lucrurile stau diferit. Alegătorii săi nu l-au trimis în Parlamentul European ca să organizeze un soi de licitaţie de genul „Cine promite mai mult” între UDMR, PCM şi PPMT, cele trei formaţiuni ale maghiarilor ardeleni. Alegătorii vor să ştie dacă, din poziţia de vicepreşedinte al Parlamentului European, a mişcat vreun deget pentru debirocratiza acordarea fondurilor europene ori dacă a făcut ceva pentru a ajuta economia din Secuime să reziste crizei.
