Ziua Națională a României este momentul care amintește de hotărârea istorică adoptată în 1918 la Alba Iulia, când Marea Adunare Națională a votat unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
Sărbătoarea națională, așa cum o cunoaștem astăzi, a fost stabilită prin Legea nr. 10/1990, publicată în Monitorul Oficial la 1 august 1990. Până atunci, România avusese alte două date oficiale: între 1866 și 1947, Ziua Națională era celebrată la 10 mai, o zi cu semnificații istorice esențiale – venirea principelui Carol I, proclamarea independenței și ridicarea României la rang de regat. În perioada 1948-1989, sărbătoarea a fost mutată pe 23 august, moment legat de evenimentele din 1944, când România a încetat alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea războiului împotriva Aliaților și a întors armele împotriva Germaniei naziste.
Prima celebrare a Zilei Naționale în 1 decembrie a avut loc în 1990 și s-a desfășurat atât la Alba Iulia, cât și la București, unde a fost organizată tradiționala paradă militară. De atunci, manifestații similare au loc anual în capitală și în orașele mari din țară, incluzând ceremonii militare, depuneri de coroane și evenimente culturale.
Unirea din 1918 a încheiat procesul de formare a statului național unitar, început odată cu unirea Moldovei și a Țării Românești în 1859 și continuat cu integrarea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918. În Transilvania, mișcarea pentru autodeterminare era puternică, fiind susținută de lideri politici, militari și intelectuali români, atât în țară, cât și în emigrație. La Paris, Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, condus inițial de Traian Vuia, a desfășurat o intensă activitate diplomatică pentru recunoașterea dreptului românilor la unire.
În toamna anului 1918 au fost formate organisme politice și consilii de reprezentare, care au pregătit convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. La 1 decembrie 1918, peste o mie de delegați și peste o sută de mii de participanți veniți din toate provinciile au aprobat Rezoluția Unirii. Documentul a consfințit unirea teritoriilor locuite de români într-un singur stat. Regele Ferdinand a promulgat prin decret unirea, iar Parlamentul a votat legile de ratificare în 1920.
În anii următori, familia regală și autoritățile române au întreprins vizite în Transilvania, consolidând administrativ și simbolic statul român unit. Momentul istoric a fost încoronat în 1922, când Ferdinand și Maria au fost încoronați la Alba Iulia, drept suverani ai României Mari.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
