Medicii se aşteaptă la o creştere a numărului de cazuri de înţepături de căpuşe pe perioada verii şi recomandă evitarea zonelor de agrement cu risc crescut, respectând toate măsurile preventive, printre care îmbrăcămintea adecvată şi controlul pielii după întoarcerea din natură. Aceste insecte banale pot constitui un real pericol, prin prisma bolilor pe care o simplă înţepătură de căpuşă le poate genera. Cea mai de temut este boala Lyme, din cauza varietății de simptome pe care le poate dezvolta și care pot duce la confundarea ei cu alte maladii. Specialiştii spun că, pentru a dezvolta boala Lyme, trebuie să fii înţepat de o căpuşă contaminată cu bacteria Borrelia, iar aceasta să rămână ataşată de corp cel puţin 17 ore. Dr. Mihaela Leventer, medic dermatolog, a declarat pentru „România liberă” că boala Lyme se diagnostichează prin biopsie a leziunii de piele, “care este de obicei roşiatică, circulară, cu extensie spre margine, cu un aspect centrifug, cu o evoluţie destul de lungă, fără să fie stopată de tratamentele uzuale şi în acel moment se impune examenul histopatologic, care pune în evidenţă un infiltrat specific acestei infecţii. Și analize de sânge care se pot efectua, dar nu au o relevanţă foarte mare”.
(Dr. Mihaela Leventer, medic primar dermatolog. Credit foto: Agerpres)
Pentru majoritatea oamenilor, boala Lyme se manifestă prin simptome asemănătoare gripei. Aproape 80% dintre pacienţi se recuperează complet după tratamentul cu antibiotice, conform experţilor de la Centrul de Cercetări Clinice pentru Boala Lyme din cadrul Clinicii Johns Hopkins. Însă nu toți pacienții care suferă de boala Lyme manifestă toate simptomele sau multe dintre acestea pot fi nespecifice, adică pot fi prezente și în alte boli – de exemplu, infecțiile virale, diverse tulburări comune, fibromialgia, sindromul oboselii cronice sau chiar depresia. Testarea serologică se face numai după minimum patru săptămâni de la mușcătura căpușei, din cauză că anticorpii apar tardiv, boala Lyme fiind o afecțiune care se manifestă la aproximativ o lună după mușcătura infectantă.
Cum se îndepărtează corect căpuşele din piele
„Căpuşa are marele dezavantaj că, atunci când se ataşează pe tegument, pe piele, nu o simţi. Explicaţia este că, în timpul muşcăturii, ea transmite anumite substanţe şi sedează locul respectiv. O vezi după, ataşată pe piele. Este important să evităm zonele cu multă verdeaţă – acum ieşim în parc, ne ducem în păduri, ne plimbăm în zonele de agrement în aer liber –, iar cei mai expuşi sunt copiii. Căpuşa poate fi vizibilă în zona muşcăturii, este acea iritație cu centrul concentric, se înroşeşte şi este vizibilă cu ochiul liber“, explică pentru “România liberă” dr. Mihaela Rodica Sava.
„Este important să nu te apuci dintr-o dată să o dai la o parte. Această manevră trebuie făcută cu blândeţe, de către o persoană experimentată. Nu este bine să fie îndoită sau răsucită căpuşa, pentru că există riscul de rupere parţială, iar resturile periculoase nu sunt îndepărtate din piele. Ca măsură de precauţie, se utilizează o pensetă cu vârful bont, se apucă integral căpuşa cât mai aproape de piele, se trage în ax, încet, până este scoasă în totalitate de la locul respectiv. Apoi pielea se spală cu apă şi săpun şi se folosesc soluţii dezinfectante. Regula importantă este să nu o lăsăm să stea ataşată de piele mai mult de 36 de ore şi ideal ar fi ca manevra de extragere să fie făcută de un cadru medical. Medicul poate recomanda un tratament imediat cu antibiotice timp de 14 zile şi analize ulterioare, pentru a exclude orice risc. În general, oamenii muşcaţi de căpuşe acuză oboseală, dureri de cap, fatigabilitate, iar apoi apar durerile musculare şi durerile de articulaţii. Pericolul bolii Lyme apare dacă această căpuşă stă ataşată pe piele între 36 de ore şi 72 de ore“, adaugă dr. Sava, care recomandă aplicarea repetată, la 1-3 ore, a unui spray repelent pentru insecte (cu dietiltoluamidă) pe pielea expusă (mâini, braţe, antebraţe, ceafă) sau un insecticid (cu permetrin) pe haine.
De unde vine Lyme, boala cu 1.000 de feţe
În 1982, microbiologul american de origine elvețiană Willy Burgdorfer a reușit să identifice o spirochetă dintr-o specie de căpușe care se dovedea a fi implicată într-o misterioasă epidemie ce afectase populația orașului Lyme, din statul american Connecticut, în 1975. Potrivit portalului lymediagnostic.ro, această spirochetă a dobândit numele de Borrelia burgdorferii sensu stricto, iar afecțiunea generată de ea a căpătat numele de Lyme Desease (LD). Deși în orașul Lyme populația a fost afectată în special de fenomene cutanate (petesi, erithrema) și articulare (poliartrită, spondilită, sacroileită), noțiunea de Lyme nu se limitează doar la descrierea de artroborelioză, ci include, pe lângă fenomenele autoimune, și pe cele neurologice. Până în 1975, această boală era denumită menigopolineurita mușcăturii de căpușă, sindromul Garin-Bujadoux sau boala lui Afzelius, iar după 1975 a devenit cunoscută sub numele de Lyme Desease (boala Lyme), borelioza Lyme sau borelioză. Pe lângă aceste trei specii considerate a fi mai răspândite și prezente pe toate continentele în proporții diferite, anual apar descoperiri despre noi specii de borrelii regionale încadrate în grupul Lyme. În Europa, speciile importante din această categorie sunt spielmanii, valaisiana, lusitanie și bavariensis.
O sută de cazuri la Timişoara
Peste 110 pacienţi muşcaţi de căpuşe au ajuns în ultima lună la Spitalul de Boli Infecţioase “Victor Babeş” din Timişoara. Purtătorul de cuvânt al instituţiei, Virgil Musta, a declarat că un singur caz a fost mai grav, de boală Lyme, care a necesitat internarea, dar evoluează bine după tratament pentru că s-a prezentat la timp. Medicii atrag atenţia că numărul cazurilor de muşcături de căpuşe depinde de vreme – dacă timpul este frumos şi lumea iese la iarbă verde, riscul este mai mare. Dr. Virgil Musta recomandă prezentarea de urgenţă la medic dacă există suspiciunea de muşcătură de căpuşă, întrucât ea trebuie extrasă în primele 24 de ore din tegument, iar cu tratament profilactic ulterior pacientul se vindecă fără consecinţe. Dacă nu este tratată corespunzător, muşcătura de căpuşă poate avea consecinţe dintre cele mai severe, cu manifestări neurologice şi chiar deces.
Măsuri de prim ajutor
În cazul în care depistăm o căpușă pe corp, medicii recomandă scoaterea cât mai rapidă a insectei cu ajutorul unei pense, fără a se aștepta detașarea spontană. Adresaţi-vă de urgenţă unui medic în cazul apariţiei pe piele a unei pete de culoare roşie cu un diametru mai mare de 5 cm, care se extinde în inele concentrice, şi dacă aveţi o stare de rău, dureri musculare, febră, dureri de cap, senzaţie de ceafă şi gât înţepenit sau dureri la nivelul articulaţiilor.
La nivel mondial, după țânțari, căpușele sunt insectele cel mai des responsabile pentru transmiterea bolilor la oameni.
Un studiu realizat în Cehia arată că grupa de sânge A atrage căpușele mai mult decât orice altă grupă sanguină.