Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Clotilde Armand, candidata USB la Primăria sectorului 1: Legea nu este bine aplicată și multe taxe nu se colectează

Clotilde Armand este o franțuzoaică care vrea să ajute Bucureștiul să redevină Micul Paris. Ea candidează din partea Uniunii Salvați Bucureștiul la Primăria sectorului 1 și își propune să implementeze un sistem informatic în administrație care să elimine corupția și să promoveze transparența. Are deja o experiență de succes la privatizarea Distrigaz. Aflați din interviul de mai jos ce alte soluții are candidata USB pentru problemele din sectorul 1.

Share

Alexandra Jeles 0 comentarii

Actualizat: 22.05.2016 - 18:32

Clotilde Armand este o franțuzoaică care vrea să ajute Bucureștiul să redevină Micul Paris. Ea candidează din partea Uniunii Salvați Bucureștiul la Primăria sectorului 1 și își propune să implementeze un sistem informatic în administrație care să elimine corupția și să promoveze transparența. Are deja o experiență de succes la privatizarea Distrigaz. Aflați din interviul de mai jos ce alte soluții are candidata USB pentru problemele din sectorul 1.

România liberă: De ce candidați?

Clotilde Armand: Este o întrebare care mi se pune des. Eu sunt o persoană care a fost foarte răsfățată de viață, chiar dacă am avut și momente mai dificile. Am făcut niște studii bune, am avut niște joburi bune, am o familie care este un dar al lui Dumnezeu. Am primit multe lucruri în viață, care m-au făcut să fiu cine sunt acum. La un moment dat, este normal să dai înapoi. Așa am învățat de când eram mică și eram cercetașă. Aveam idealul de a servi și încerc să îl transmit mai departe copiilor mei. Mi se pare că personalitatea lor este cel mai important lucru pe care trebuie să îl dezvolt. Faptul că vor avea diplome, vor avea case, este important, dar cel mai important este să fie oameni buni, cu personalitate. Mult mai dificil decât să fii un profesionist bun sau să fii o mamă bună, este să fii un om bun în viață. Acest lucru încerc și eu să-l fac. Ar putea să fie motivul principal al candidaturii mele.

Rl: Aveți un motto?

C.A.: Nu am. Am o linie de conduită așa cum v-am spus.

Rl: Ce studii aveți și cum credeți că vă vor ajuta în mandatul de primar?

C.A.: Sunt inginer. În Franța, eu am făcut cel mai bun liceu, Lycée Sainte-Geneviève din Versailles, unde eram într-un mediu intelectual foarte bun. Apoi am ajuns la Ecole Centrale Paris și de acolo am fost acceptată la MIT (Massachusetts Institute of Technology), cea mai prestigioasă instituție de învățământ din lumea întreagă. Jumătate dintre cei care au luat premii Nobel au legătură cu MIT și este un privilegiu imens că am putut să învăț în această instituție.

Am două mastere la MIT. Am ajuns acolo printr-o bursă Harvard, dacă mă credeți. E foarte scump să studiezi la MIT, numai taxele de școlarizare erau între 22.000 și 25.000 de dolari pe an. Această bursă mi-a acoperit cheltuielile pe primul semestru și imediat după profesorii m-au remarcat și mi-au dat o altă bursă, de asistent universitar. Am fost practic plătită pentru a studia la MIT. Eu trebuia să ajut profesorii să corecteze lucrările și să îi mediteze pe ceilalți studenți. Fiind plătită, nu am fost grăbită să termin și am făcut un dublu master pe partea de matematică aplicată, unul în Inginerie Oceanică și altul în Technologie și Politici Publice. Am învățat cum să aplici tehnologia când faci politici publice. După 20 de ani, acest master îmi va fi cu adevărat de folos.

Regret că toți românii pe care i-am cunoscut acolo, și am cunoscut mulți, nu s-au întors în țară. Cred că soțul meu, care are un doctorat la MIT, și cu mine suntem singurii absolvenți MIT în România, la ora actuală. Soțul meu a promis că se va întoarce înainte să plece la MIT. Deja fratele lui era plecat, avea aici părinții. Voia să se întoarcă nu numai pentru familie, dar și pentru țara lui. Eu când m-am căsătorit cu el, știam acest lucru. Noi vom rămâne aici și vom continua lupta.

Sunt convinsă că în 20 de ani toți cei care sunt în străinătate se vor întoarce pentru că în România chiar dacă nu ești plătit la fel, ai o calitate a vieții mai bună. În Occident, calitatea vieții se degradează încet-încet, mai ales în ceea ce privește siguranța. În România, poți să te plimbi în metrou și te simți în perfectă siguranță, în timp ce în Occident nu mai este așa. V-am dat un singur exemplu, dar sunt mai multe. Ei nu s-au întors pentru că au preferat o carieră, pentru că au preferat să lucreze la un nivel profesionist mult mai bun și au fost seduși de confort. Dar confortul va fi mai bun în România. Vă dați seama că dacă eu ajung primar, eu știu care este valoarea acestor oameni și voi face tot ce este posibil ca ei să vină și să fie plătiți suficient pentru ca să facă acest efort. Aceasta este o problemă creată de mafia politică. Ei nu vor ca românii din străinătate, care sunt foarte buni profesioniști, să fie recunoscuți pentru meritele lor.

Rl: Care a fost primul și ultimul loc de muncă?

C.A.: În Franța, în primul an de facultate trebuie să faci o practică ca muncitor. Eu am fost muncitor timp de două luni la o fabrică de automobile din Barcelona care realiza sistemele de climatizare pentru mașini. Apoi, în al doilea an, trebuie să faci o practică de tehnician. Am fost două luni pe o platformă petrolieră din Brazilia ca să fac o analiză a riscurilor de securitate la locul de muncă pentru o firmă mare din domeniu. După ce am făcut aceste stagii de practică, am intrat la MIT și ulterior am lucrat în mai multe firme în America, Germania, Franța, România. Din septembrie 2013, sunt în România și lucrez la Egis, firmă de proiectare și consultanță din cadrul băncii Caisse des Dépôts et Consignations, creată în urmă cu 200 de ani în Franța pentru nevoile statului. Ei aveau nevoie de un nou manager pentru zona România-Bulgaria-Republica Moldova și am acceptat acest post.

Rl: Care este cea mai gravă problemă identificată în sector?

C.A.: Eu stau în sectorul 1, lucrez în sectorul 1, copiii învață la școli din sectorul 1, fac voluntariat în sectorul 1, așa că știu foarte bine problemele.

Pentru binele familiei mele, am ales să stăm într-un cartier aerisit, verde și frumos. Apartamentul nostru este într-o clădire construită în anii 50, cu o curte frumoasă în spate. Sunt locuințe foarte bine concepute, toți copiii se duc în curte să se joace împreună, ceea ce este foarte frumos. Problema pe care o am, din punct de vedere personal, pentru că sunt și altele în sector, este legată de trafic. Îmi este frică să îmi las fetițele să meargă singure la școală din cauza traficului. Sunt multe mașini parcate pe trotuar și ar trebui să meargă pe carosabil, iar unii șoferi nu sunt atenți la pietoni. Eu mă întreb cum se descurcă oamenii mai în vârstă pentru că este chiar periculos în anumite zone din cauza traficului și a lipsei de respect a celor care au mașini față de cei care circulă cu transportul în comun, cu bicicleta sau pe jos. Chiar eu am fost lovită de o mașină în timp ce mă duceam la un moment dat cu bicicleta la birou, pe pista de biciclete de pe Dorobanți.

Rl: De ce credeți că predecesorii nu au încercat să rezolve această problemă și altele?

C.A.: Bugetul Primăriei nu este suficient de mare pentru că legea nu este bine aplicată și multe taxe nu se colectează. Vă dau un exemplu, pe tema parcărilor și a mașinilor parcate prost. Este o lege din 2006, mai precis HCGMB 66, care prevede ce parcări trebuie să aibă orice construcție nouă. Un apartament de mai puțin de 100 metri pătrați trebuie să aibă un loc de parcare, dacă este mai mare, trebuie să aibă două locuri de parcare, plus 20 la sută pentru vizitatori. Această lege nu este aplicată pentru că rechinii imobiliari preferă să folosească spațiul de parcări pentru a construi mai mult. Ceea ce este bine e că legea prevede și o taxă de 10.000 de euro dacă dezvoltatorii nu au respectat prevederile legale. Dacă am aplica această lege, am putea să recuperăm sute de milioane de euro. De ce nu se recuperează? Pentru că funcționarii din Primărie primesc mită ca să închidă ochii, astfel ei de fapt încasează o parte din această taxă. E un exemplu de cum putem să facem rost de bani. Acum se duc în buzunarele rechinilor imobiliari și ale funcționarilor corupți.

Am vorbit doar despre parcări, dar sunt mult mai multe scheme, mai ales pe partea de achiziții publice, unde sunt foarte mulți bani de recuperat. De fapt, acestea sunt cele două căi de a jefui banii cetățenilor: achizițiile publice și urbanismul. Am putea să avem un buget mult mai mare și să facem foarte mult cu acest buget.

Rl: Care este cel mai important proiect personal pentru sectorul 1?

C.A.: Eu cred că este foarte important ca toți cetățenii să se simtă în siguranță. Siguranța fizică este legată de criminalitate și pentru acest lucru trebuie o colaborare cu Poliția, dar ține și de clădirile cu risc seismic care trebuie verificate de Primărie.

Siguranța fizică înseamnă și sănătate. Trebuie să avem spitale la standarde europene. M-ați întrebat mai devreme care este cea mai gravă problemă din sector și nu am spus de spitale pentru că am avut norocul în ultimii ani să nu am nevoie de ele. Dar aceasta este prima grijă a unor părinți pentru copiii lor sau a copiilor pentru părinții lor care sunt în vârstă. Cred că trebuie organizate niște centre de sănătate de proximitate. Acum în spitale sunt mulți oameni care merg să își rezolve probleme minore la Urgență pentru că este gratuit și pentru că nu au centre de proximitate unde să se ducă pentru a primi îngrijiri. Astfel, medicii sunt obligați să trateze mulți pacienți și nu au timp să se ocupe de bolnavii cu probleme grave. 

Sănătatea are legătură și cu poluarea. Sectorul 1 este privilegiat, dar totuși în ultimii 20 de ani spațiul verde, disponibil locuitorilor, s-a înjumătățit. Nu este normal acest lucru și mai grav este că tendința este să se reducă din ce în ce mai mult. Pentru noi, la Uniunea Salvați Bucureștiul, aceasta a devenit lupta noastră numărul 1. Toate parcurile sunt amenințate. Multe asociații m-au sunat de când au aflat că o să candidez pentru că peste tot sunt amenințări pentru spațiile verzi. De curând, de exemplu, s-a pus un gard în mijlocul parcului Herăstrău deoarece vor să ia o parte din parc pentru a extinde Clubul Diplomaților. Trebuie să studiem fiecare caz în parte pentru că fiecare este justificat. Eu chiar am un proiect pentru lacul Herăstrău și salba de lacuri a râului Colentina, unde mulți oameni au ocupat ilegal domeniul public.

Sănătatea înseamnă și alimentație corectă și este foarte important să avem piețe. În sectorul 1, piețele au dispărut. De exemplu, piața Amzei, piața Dorobanți sau piața Floreasca. Este extrem de important cum ne hrănim și este datoria administrației să pună la dispoziție un spațiu ca producătorii să poată să își vândă producția. În Franța, este răspândit sistemul de piețe volante mergând pe ideea că nu ai nevoie să te duci în fiecare zi la piața, ci doar o dată sau de două ori pe săptămână. În acest fel, producătorii pot să meargă în mai multe locuri și să vândă mai eficient, iar locuitorii să fie mai bine deserviți.

Sănătatea are și partea de stres. E stresant traficul din București și trebuie neapărat să îi ajutăm pe cetățeni să aibă un transport în comun rapid și confortabil. Sectorul 1 s-a dezvoltat foarte mult și liniile de autobuz nu au urmărit această dezvoltare. Știu că acest lucru nu depinde de primăria de sector, dar noi trebuie să ne luptăm, alături de cetățeni, pentru a obține acest lucru de la RATB. În plus, primăria trebuie să se asigure că benzile speciale pentru transportul în comun sunt respectate și că RATB menține curățenia în autobuze. Transportul în comun permite o viață cu mai puțin stres și este important să îl susținem.

Rl: Ați studiat proiectele contracandidaților?

C.A.: PSD, PNL și partenerii lor fac promisiuni de 20 de ani și proiectele lor se bazează pe marketing: ce trebuie să promit ca să mă voteze pe mine? Atunci nu are rost să mă uit la programele lor pentru că știu că sunt făcute de echipe de comunicare care au făcut studii de piață pentru a afla ce vor să audă cetățenii, nu adevăratele nevoi. Eu vin din mediul de afaceri și știu cum funcționează. Ei gândesc alegerile ca un bussines: trebuie să pui niște bani ca să ajungi primar, dar o să îți recuperezi investiția de zece ori. Felul în care noi am procedat este complet altfel: ținem legătura cu cetățenii și cu asociațiile care deja au identificat problemele din sector și știu ce trebuie făcut.

Rl: Cât de important credeți că este sprijinul unui partid politic mare?

C.A.: Evident că sunt puternici pentru că au un partid mare în spate. Vă dau și un exemplu: televiziunile. Eu nu o să am acces la fel de mult la televiziuni pentru că aceste medii sau sunt plătite, sau aparțin deja de ei. Noi nu avem mijloace lor, dar avem cetățenii în spatele nostru. Ei știu că în București pot să mobilizeze 150.000 de persoane, așa am înțeles. Noi îi avem pe cei pe care ei nu îi pot mobiliza, care sunt mult mai mulți.

Rl: V-ați gândit să candidați ca independent?

C.A.: Nu, eu sunt aici pentru că Nicușor Dan m-a rugat să mă implic și este o persoană în care am mare încredere. Nu m-aș fi gândit niciodată, nici măcar în urmă cu câteva luni, că aș putea să fiu politician, dar mi se pare că pot să joc un rol de folos tuturor și de aceea sunt aici. Sunt persoane care mi-au spus că o să le fie mai dificil să mă voteze pentru că nu sunt româncă. Eu sunt franțuzoaică, dar prin alegere, am dobândit cetățenia română, am dat un examen foarte dificil, am învățat toată istoria și geografia și cred că, prin toate acțiunile mele, merit cetățenia română și nimeni nu poate să îmi spună că nu pot să candidez. Oricum, faptul că o candidatura precum a mea stârnește în anumite persoane un sentiment patriotic, mi se pare un lucru pozitiv. Din toate punctele de vedere, am un rol pozitiv în această poveste.

Rl: Care ar fi obiectivele turistice pe care le-ați promova din sectorul 1?

C.A.: Fără să vorbesc de obiectivele majore cum sunt muzeele, Arcul de Triumf, Ateneul Român, în sectorul 1 sunt multe străzi extrem de frumoase. Pe aceste străzi te poți plimba și admira fiecare casă cu personalitatea ei. Toți prietenii mei francezi care au venit în România au căzut sub șarmul arhitecturii din București. Casele nu sunt cuburi ridicole, arhitecții au pus mereu ceva în plus. Aceste case reflectă personalitatea românilor, fiecare este diferit, dar au în comun frumusețea. Noi, francezii, am învățat să vedem frumusețea ascunsă a lucrurilor.

Rl: Care este soluția dumnevoastră pentru locurile de parcare?

C.A.: Vreau să fac o paralelă. Parisul are 12 milioane de locuitori, Bucureștiul are doar 2 milioane. La Paris, s-a luat o decizie radicală: locuitorii nu mai au mașini, ei plătesc un abonament de 50 de euro pe lună și au dreptul să meargă 8 ore cu o mașină pe care o firmă cu un parc auto o pune la dispoziție. Astfel, este o mașină la 50 de oameni. În București, nu este nevoie de această soluție radicală. Oamenii pot să aibă mașini, dar ele trebuie și parcate.

În următorii ani, Bucureștiul va trebui să intre într-un program amplu de renovare a clădirilor, la fel ca în toate celelalte capitale din Europa. Trebuie să se pornească de la consolidarea seismică a clădirilor extrem de frumoase din centru și să se facă o consolidare la bază, asa-numita izolare seismică, care este mult mai puțin traumatizată pentru clădiri, iar când se va face aceasta, vor putea fi făcute simultan și parcări la subsol. Așa s-a întâmplat și la Paris, unde autoritățile au profitat de un val de renovare a orașului ca să se construiască parcări subterane peste tot. Trebuie să facem la fel, un sistem de parcare integrat și inteligent. Nu trebuie să se facă nicio renovare seismică, fără a lua în considerare necesitatea de a avea parcări.

Rl: Ce propunere aveți pentru un sector mai curat?

C.A.: Sunt două tipuri de probleme în ceea ce privește curățenia: deșeurile solide sunt deversate pe multe terenuri virane, iar deșeurile lichide sunt aruncate în lacuri și râuri. De aceea am inițiat proiectul cu salba lacurilor. În momentul actual, sursa de poluare vine de la casele construite recent pe malul acestor lacuri. Vi se pare admisibil acest lucru? Ei nu au canalizare și deversează toate apele uzate în lac, în mod ilegal. Protecția mediului nu face nimic pentru că nu este voință politică. E inadmisibil ca niște case în mijlocul Bucureștiului să nu aibă canalizare. Va trebui să meargă cineva din casă în casă să constate ce se întâmplă. Pentru partea de deșeuri solide, va trebui să dăm niște amenzi uriașe și să montăm camere video. Oamenii vor trebui să înțeleagă că nu mai pot să deverseze deșeuri fără să fie pedepsiți. Trebuie să schimbăm mentalitatea.

Rl: Ce proiect aveți pentru a îmbunătăți siguranța cetățenilor?

C.A.: Vreau să vă spun ceva: Bucureștiul este dintre capitalele europene cu mai mult de două milioane de locuitori, cea mai sigură. Acest lucru vine și din trecut, deoarece în perioada comunistă nu se permiteau infracțiunile, ține și de personalitatea românilor care sunt niște oameni pacifiști.

Eu sunt manager pe România și Bulgaria, iar în Bulgaria lucrurile nu stau deloc la fel. O fată care lucra într-o instituție de stat ce verifica toate construcțiile din Sofia, a vrut să lupte împotriva abuzurilor pe partea de urbanism și a fost atacată cu acid pe stradă. A murit desfigurată după 4-5 ani. Sunt niște țări extrem de periculoase, unde nu poți să te lupți cu mafia. În București și în România, suntem în siguranță, ceea ce este foarte important.

Eu mă simt mult mai în siguranță decât în Franța. Atunci când eram manager la Paris și lucram în cartierul La Defense, se întâmplau multe incidente cu angajații pe care îi aveam în subordine și de care eram responsabilă. În București, nu aud de astfel de incidente.

Eu profit de ocazie ca să vă spun: trebuie să luăm multe lucruri din Occident, dar nu tot. Trebuie să luăm ce este bun, iar România să aibă drumul ei spre modernizare. Eu cunosc bine Occidentul și la fel de bine România și cred că pentru binele orașului, voi ști ce trebuie luat și ce nu trebuie luat din afară.

Ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, trebuie să colaborăm foarte bine cu Poliția și nu trebuie să permitem ca niște oameni să locuiască pe stradă, fără resurse. Trebuie să vedem care sunt problemele lor și să îi ducem în afara Bucureștiului să se regăsească și apoi să fie puși la muncă. În primul rând, persoanele respective trebuie să își rezolve niște probleme personale, apoi să primească o formare profesională ca să aibă mândria de a fi utili societății. Nu cred că este bine să dăm oamenilor bani, fără muncă. Munca are un rol foarte important în viața unui om, în ceea ce privește respectul de sine și în societate.

Rl: Ce părere aveți despre construirea unei moschei în București?

C.A.: Eu vin din Franța, unde este o mare toleranță față de multe culte. Acest lucru este unul bun, dar dacă nu este făcut cu cap, poate să aibă niște repercusiuni. Eu cred că România trebuie să ajute oamenii care au un cult diferit, precum cel musulman, să aibă un loc unde să se desfășoare. Dar trebuie să vedem cât de mare este comunitatea musulmană și care sunt exact nevoile lor. În plus, trebuie să luăm în considerare că România este un stat de cultură creștină și această moschee trebuie să fie discretă.

Rl: Dar de Catedrala Neamului credeți că avem nevoie?

C.A.: Eu cred că religia creștină a ajutat omenirea să aibă un suflet mai bun. Eu sunt creștină și practicantă. Este un lucru de care am nevoie și cred că este bun. Acum dacă trebuie o Catedrală de nu știu câți metri înălțime pentru asta, este un alt aspect și nu vreau să îmi dau cu părerea.

Rl: Vă temeți de DNA?

C.A.: Pentru mine, nu, în niciun caz. Dimpotrivă, eu sunt foarte fericită că DNA-ul face ce face. Dacă nu făcea, eu nu puteam să fiu azi în poziția de candidat. Eu sunt o consecință a valului de curățenie și mi se pare un lucru pozitiv. Singurul lucru pe care putem să îl regretăm este faptul că administrația statului este paralizată din cauza DNA-ului. Dar este o perioadă prin care trebuie să trecem, vom vedea care sunt oamenii cu personalitate din aparatele statului care pot să continue să își facă munca și să își îndeplinească misiunea fără să fie afectați și care sunt cei care fac greva pixului. Este o perioadă neplăcută, dar trebuie să trecem prin acest proces.

Rl: Ați luat mită vreodată?

C.A.: Nu. Să știți că am avut norocul de a lucra numai cu firme care aveau o politică extrem de clară legată de etică. Au fost firme mari, multinaționale, cu o viziune pe termen lung. E foarte clar, la nivel strategic, că nu are rost pentru a câștiga un contract, chiar de milioane de euro, să pierdem tot bussinesul de miliarde de euro. E primul lucru pe care l-am spus și oamenilor de la Egis, când am ajuns în această companie. Nu era necesar, dar am vrut să explic încă o dată că cel mai de preț capital pe care îl avem este încrederea. Viziunea mea ca manager pe România, Bulgaria și Republica Moldova a fost să demonstrăm că putem să facem afaceri și să fim corecți, fără să riscăm imaginea firmei. Dacă Egis ar avea de suferit din cauza celor întâmplate aici, aceste filiale ar fi închise, ceea ce nu ne dorim. Noi credem că este posibil să faci bussines în România fără să dai mită. Dacă pierdem încrederea, am pierdut absolut tot. Acest lucru este valabil și la nivel personal.

Nu am fost niciodată pusă în situația de a primi mită și nici nu am dat. Dovadă că am așteptat un an și jumătate autorizații pentru a începe renovarea unei case. Am un container pentru deșeuri care ocupă o parte din spațiul public, 3 metri pătrați, am făcut contract cu primăria pentru ocuparea domeniului public. Fac totul în regulă.

Rl: Nu puteți fi șantajată cu absolut nimic?

C.A.: Nu, eu nu vin din rândul politicienilor, ci din rândul oamenilor de rând. Eu încerc să fac lucrurile în cel mai corect mod posibil. Dacă trebuie să aleg între să dau o mită sau să aștept cu trei luni mai mult, chiar dacă în cazul meu este urgent să obțin o autorizație, prefer să aștept cu trei luni mai mult.

Rl: Care este cea mai importantă realizare de până acum pentru dumnevoastră?

C.A.: În contextul în care sper că voi prelua primăria, eu aș spune că realizarea cea mai mare este ceea ce am făcut la Distrigaz în 2005, când compania a fost privatizată și eu am fost în echipa Gaz de France. Întâi am fost director IT și am instalat un sistem informatic care a permis să vedem absolut tot ce se întâmpla în firma respectivă. Aveam toate datele, toate fluxurile de bani, de informații, de gaz, totul într-un singur program informatic. Înainte să vin, am inventariat 250 de aplicații. Eu am instalat un program integrat pentru tot Distrigazul. Vedeam de la București tot ce se întâmplă în Craiova sau Galați. Acest sistem ne-a permis să luptăm împotriva corupției pe teren. Eu nu sunt pentru un stat polițist, dar sunt pentru un stat unde legea este respectată.

Rl: Probabil și în administrație ar trebui implementat un astfel de sistem.

C.A.: Da, sunt două lucruri care trebuie făcute: să aplicăm legea și să fim transparenți. Cu ajutorul sistemelor informatice putem să ne simplicăm viața și să prevenim corupția. Vă dau un exemplu: vă duceți cu o cerere la primărie și este înregistrată într-un sistem informatic corect, astfel încât să se vadă în ce dată a fost înregistrată și când a fost onorată, dar și dacă între timp alte cereri care au venit mai târziu, au fost onorate și de ce. Un sistem informatic permite să vedem multe lucruri și să luptăm împotriva lipsei de etică și transparență.

Rl: Ce avere aveți?

C.A.: Eu sunt o persoană destul de bogată, nu vă ascund acest lucru, pentru că mereu am avut joburi bune și foarte bine plătite. Dar să știți că am început de la zero. Când am venit prima dată în România în 1998, soțul meu avea un salariu 50 de dolari pe lună și eu nu aveam loc de muncă, dar mi-am găsit imediat. În plus, nu suntem o familie cu gusturi de lux, așa că suntem destul de bogați. Eu am lucrat în multe sisteme din Franța, America, România, prin urmare nu am cotizat suficient de mulți ani într-un sistem de stat ca să am o pensie când ajung la 60 de ani. De aceea, m-am gândit de acum să am niște bani economisiți.

Rl: Lipsește vreo întrebare din acest interviu?

C.A.: Nu m-ați întrebat dacă îmi place România. Este de obicei prima întrebare care mi se pune. Oamenii au nevoie de răspunsul meu pentru că imaginea României până acum recent a fost foarte proastă, iar românii au suferit mult din acest motiv. Sunt convinsă că foarte mulți tineri au plecat și din această cauză, pentru că voiau să aibă o imagine bună, iar aceasta nu era asociată cu cea a României. Eu am o imagine foarte bună despre România și cred că în 20 de ani foarte mulți dintre cei care au plecat se vor întoarce. 

Citește totul despre:

Comentarii