Poate că niciodată rezultatul alegerilor locale nu a fost atât de predictibil. Bucureştiul rămâne al PSD, iar ţara va fi adjudecată de PNL. Cel puţin asta reiese la ora actuală din modul cum şi-au prezentat challangerii candidaţii.
Partidele mici joacă rolul de „încurcă lume.” Scorurile lor sunt importante la compunerea majorităţii. De multe ori, “balamaua” e mai importantă decât fereastra, astfel încât ALDE, PRO România, PMP pot obţine poziţii bune, la scoruri mici. Ăsta e paradoxul sistemului electoral. Şi nu numai la noi. Vezi verzii europeni care au impus agende politice altă dată de neimaginat!
Şi Ludovic Orban se va bucura de înfrângerea pudelului politic
De victoria Gabrielei Firea şi a patru din şase primari PSD se va bucura nu numai familia politică a acesteia, ci şi Ludovic Orban, liderul politic veritabil, căruia i s-a impus candidatul Nicuşor Dan. Ne e greu să credem că asta a fost opţiunea sa.
Nicuşor Dan a fost proiectat pe orbită într-un alt cadru socio-politic. Pe vremea când mai mergea tsunami-ul “Jos PSD!” Electoratul are acum alte griji. Plus că plăcuţa suedeză s-a cam uzat.
Impunerea lui Nicuşor Dan, ca “independent”, a căzut mănuşă pentru cel puţin doi preşedinţi de partid: Dan Barna şi Ludovic Orban. Amândoi sunt marii beneficiari ai capotării micuţului matematician, răsărit de nicăieri ca o figură emblematică. Barna nu-şi vede periclitat scaunul de preşedinte, Orban nu are un prim mare concurent.
Orice om politic cu experienţă ştie că un independent mai mult încurcă. Nu aplică niciun program politic al partidului. El e mai mult dependent de umbre, căci despre adevărata independenţă să avem rezon.
Nicuşor Dan nu are soluţii la marile probleme ale Bucureştiului
Orice candidat matur, sănătos şi cu poftă de a câştiga vine cu soluţii la problemele majore ale comunităţii, pe care doreşte să o păstorească. Ţintele lui Nicuşor Dan ţin mai mult de joaca unui copil pe Riptide GP, care participă la raliuri ilegale şi învaţă cum să obţină performanţa. Cam asta e pentru el cursa electorală.
Dacă mai pui la toate acestea, vulnerabilităţile sale, vezi privirea unui învins cu ochi deschişi, gata să te întrebe ca un ţânc cu ce a greşit?
Într-un singur scenariu Nicuşor dan ajunge primar general. Şi asta nu ţine de partide. Ci de sistem. O catastrofă creată artificial, în urma căreia se crează valul de emoţie, ar putea-o trimite acasă pe Gabriela Firea.
Vocile lumii: Puterea şi dorinţa de a o păstra sunt mai puternice decât orice pandemie. Informaţia e manipulată de Grupul pentru comunicare strategică, o enigmatică prelungire a Serviciului Român de Informaţii, susţine Marius Oprea, într-un comentariu pe Mediafax
PSD va câştiga un bine meritat loc doi, cu un total de 600-800 de primari, destui pentru a începe visata reconstrucţie
Sistemul întăreşte partidele balama
Înşişi creatorii alianţei de dreapta pro-europene, un cuncubinaj nefiresc dintre o săgeată şi ţinta ei, au distribuit în roluri de candidaţi la sectoare inşi fără vocaţie administrativă, iluştrii nimeni chiar şi în lumea lor, pentru a-i şubrezi şansa candidatului mai apropiat pădurilor decât lumii de partid.
Ludovic Orban s-a temut mai tot timpul iernii politice de desemnarea vreunui insider drept candidat. Oriunde în lume, primarul unei mari metropole ajunge să facă jocuri politice în partidul său. Prin desemnarea lui Nicuşor Dan, deloc impropriu poreclit Neicuşor Ban, pentru isprăvile sale din timpul conducerii unui ONG de salvare, liderul incontestabil al PNL a scăpat de un eventual candidat serios la preşedinţia partidului.
Creat în laborator pentru situaţie de criză politică, nu de virus
Cum am mai zis, Nicuşor Dan a fost creat în laborator pentru situaţii de criză politică, nu pentru pandemie. Însă rolul său de salvare nu mai poate fi jucat dacă nu există o catastrofă amplu proiectată în eter de arţăgoasele UM-uri de presă.
Faptul că nimeni nu-l bagă în seamă pe independent, e pentru că toată lumea simte că nu are vână. Ca salvator de profesie nu ştie să se salveze singur din ridicolul situaţiei de a se pune într-un rol în care pălăria e prea mare.
Micile partide şi marile lor pretenţii de după
Gabriela Firea poate rămâne să-şi continue proiectele chiar dacă vor apărea muşte cu bâzâit prelungit, dar asta în condiţiile în care-şi va menţine majoritatea în Consiliul General. Greu de presupus că va reuşi, numai urmărind votul politic îţi dai seama că va avea o majoriatate ostilă. Dar din bucăţi poate compune o majoritate numai pentru un proiect major. De acea micile partide pot fi cireşele de pe tortul din seara zilei de 27 septembrie 2020.
În ţară lucrurile sunt prestabilite. Numai un primar care n-a făcut nimic timp de patru ani poate să piardă alegerile. Formatul actual, cu un singur tur, avantajează pe cei puternici.
PSD a avut, în iunie 2016, 53% din totalul primarilor din România. Adică, aproape 1.550.
PNL câştigă doar prin transferul primarilor PSD
Va pierde la un scor de forfait, nu pentru că adversarul ar fi prea puternic, ci pentru că acesta din urmă i-a furat jucătorii.
Cum mai urla Rareş Bogdan că PNL nu va primi traseişti? Acum, când scouterii guvernului transferă pe toţi liberii de contract, doar cu promisiunea împlinirii materiale a comunităţilor lor, echilibrul se mută în favoarea celor de la butoanele repartiţiilor de bani pentru proiecte.
Reconstrucţia PSD începe cu primarii loiali
PSD va câştiga un bine meritat loc doi, cu un total de 600-800 de primari, destui pentru a începe visata reconstrucţie.
Klaus Iohannis va proclama încă din seara zilei de 27 septembrie victoria. O victorie ca la Verdun. Tunuri pierdute, căciuli ciuruite şi capete lăsate pe front.
PSD nu pierde decât pe cei 500 de primari pe care i-a transferat prin celebra ordonanţă de urgenţă a lui Ponta, care permitea pentru o scurtă perioadă de timp „transferuri acreditate.” Aceştia nu erau ai lor.
Pleacă din formaţiunea social-democrată exact surplusul care-i dădea o prea mare putere de reprezentare.
Social democraţii pot fierbe în suc propriu, până la un nivel impus
E scris în cărţile de organizare a jocului mărunt, pregătite mai demult în saloanele bruxelleze, că social democraţii trebuie să fiarbă în cazanul propriu, până la un nivel ţinut de plutitor.
Marea agitaţie s-ar crea dacă vreun post de mare primar i-ar reveni progresistului X sau Y. Până de Crăciun se va auzi doar vocea lor.
Interesul sistemului e să existe în primul rând două, trei partide balamale, care să fie capabile oricând, la un simplu semnal, să răstoarne establishmentul la nevoie, decât – aşa cum e în lumea civilizată – două partide mari, cu viziuni şi programe diferite.
Partidele mici, deşi nevăzute, pot fi cochilia ţestoasei care pot răsturna elefantul, la ordin şi pe înserat. Aşa, cum spunea strada: “Noaptea ca hoţii.”
