Cum a cheltuit Norvegia 100 de milioane euro în ţara noastră

Maria Capelos 22.06.2011 - 20:49

Norvegia se numără printre ţările care au contribuit cu cele mai mari sume la finan¬ţarea organizaţiilor neguvernamentale din România. Nu mai puţin de 69 de proiecte individuale şi 115 proiecte mai mici ale ONG-urilor au primit ...

Share

Norvegia se numără printre ţările care au contribuit cu cele mai mari sume la finan¬ţarea organizaţiilor neguvernamentale din România. Nu mai puţin de 69 de proiecte individuale şi 115 proiecte mai mici ale ONG-urilor au primit bani prin EEA & Norway Grants (EEA este un mecanism de finanţare la care mai contribuie Islanda şi Liechtenstein). Numai contribuţia Norvegiei în ţara noastră se ridică la aproximativ 100 milioane de euro, o mare parte din bani fiind destinaţi sprijinirii tinerilor artişti din România. Ambasadorul Norvegiei la Bucureşti, Øystein Hovdkinn, povesteşte cum au evoluat schimburile culturale dintre cele două ţări.

Aţi fost în România înainte de numirea dumneavoastră ca ambasador? Ce ştiaţi despre România în momentul în care aţi fost numit ambasador?
Øystein Hovdkinn
: Prima mea vizită în România a fost în 2005, în calitate de secretar general adjunct al secretariatului AELS (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb) de la Bruxelles, pentru a participa la un seminar în Bucureşti pe tema Acordului privind Spaţiul Economic European. Am deschis acest seminar, împreună cu secretarul de stat pentru Integrare Europeană de la acea vreme, domnul Leonard Orban. La acel moment, nici nu bănuiam că, mai târziu, voi reveni aici într-o altă calitate. Deci, când m-am întors ca ambasador al Norvegiei, am fost foarte dornic să descopăr ţara dumneavoastră, despre care ştiam destul de puţine lucruri, trebuie să recunosc. Desigur, fiind de formaţie istoric, ştiam chestiuni generale despre România. După 1989, am urmărit evoluţiile politice şi sociale din România cu mare interes, ca aproape orice altă persoană din Europa de Vest. Dar, aşa cum am spus, nu aveam cunoştinţe directe despre ţara dumneavoastră.

Aveţi o intensă activitate diplomatică pe diverse meridiane ale lumii, dar aţi fost şi jurnalist. Cu această experienţă în spate, care a fost prima impresie despre România? Dar despre români?
Ø.H
.: Când am ajuns în România cu maşina, în martie 2008, pentru a-mi prelua postul de ambasador aici, prima mea impresie a fost că m-am întors în mediul rural norvegian din tinereţea mea, unde am crescut. Intrând în România prin Oradea şi conducând maşina prin frumoasa Transilvanie, am văzut turme de oi şi vaci cu păstorii şi câinii lor. Am văzut familii care călătoresc cu cai şi căruţe, am văzut sate tradiţionale aparent netulburate şi nealterate de modernitate. Am văzut, de asemenea, oraşe vechi medievale şi biserici fortificate, foarte diferite de cele norvegiene, dar unice în frumuseţea lor. Mai târziu am aflat, desigur, că România înseamnă mult mai mult decât munţi frumoşi, oraşe vechi şi biserici. Este cu siguranţă una dintre ţările cele mai frumoase din Europa, dar şi o ţară cu mai multe contraste şi diferenţe - între regiuni, între oraş şi sat, precum şi între grupuri sociale - decât cele mai multe ţări din partea noastră de lume. Şi românii mi se pare foarte diferiţi, de asemenea, de la oamenii ospitalieri pe care îi întâlneşti de multe ori în mediul rural la oamenii cu inima largă şi foarte dedicaţi pe care îi cunosc când vizitez proiectele la care Norvegia contribuie financiar; de la cei foarte săraci şi lipsiţi de avantaje la cei extrem de bogaţi, care se plimbă în maşini de lux.

Sunteţi ambasador în România din 2008. De curând aţi vernisat o expoziţie de fotografie EEA & Norway Grants - Instantanee: retrospective şi oportunităţi. Vorbiţi-ne despre proiectele prin care Norvegia sprijină tineri artişti din România şi, în general, despre schimburile culturale dintre Norvegia şi România.
Ø.H.:
Da, vă rog permiteţi-mi să vă spun câteva cuvinte despre expoziţie şi apoi despre contextul acesteia. Aceasta este o expoziţie de fotografie şi multimedia, care ilustrează câteva dintre rezultatele unor proiecte finanţate prin EEA & Norway Grants în România între anii 2009-2011, precum şi impactul acestora asupra comunităţii. În această perioadă, un număr mare de entităţi româneşti publice şi private, precum şi ONG-uri au beneficiat de finanţare în mai multe sectoare prioritare: protecţia mediului, dezvoltarea resurselor umane, sănătate şi îngrijirea copilului, patrimoniu cultural, eficienţă energetică şi producţie durabilă. Un număr de 69 de proiecte individuale şi 115 proiecte mai mici ale ONG-urilor au primit finanţare prin EEA & Norway Grants. Contribuţia se ridică la aproximativ 100 milioane de euro, ceea ce face din Norvegia principala ţară donatoare, prin acord bilateral, către România. Expoziţia pe care aţi menţionat-o se concentrează asupra rezultatelor proiectului şi asupra impactului realizat de finanţări în anumite domenii de intervenţie. Am vrut să subliniez acest lucru acum, că finanţarea s-a încheiat. Dar vestea bună este că o nouă schemă de asistenţă financiară va fi disponibilă în curând şi volumul financiar se va tripla. Nu ştim încă ce sectoare prioritare vor beneficia de finanţare, dar cu siguranţă sectorul ONG-urilor va primi un procent semnificativ, ceea ce va face ca Norvegia să fie, de departe, cel mai mare susţinător al ONG-urilor din ţara dumneavoastră.

Cât timp îi trebuie unui nordic să se acomodeze cu mentalitatea latină?
Ø.H.:
Ideea unei mentalităţi latine specifice poate fi exagerată. Naţiunea română este, după cum ştim, compusă şi este rezultatul a mai multe etnii şi culturi diferite: latină, slavă, germanică, maghiară etc. - la fel ca în alte ţări europene. Prin urmare, mi se pare dificil să generalizăm, aşa cum mi se pare greu să generalizăm în alte ţări europene. Există o mentalitate specific germanică sau slavă? Nu ştiu; în orice caz, este foarte dificil de definit şi clasificat. Dacă există o mentalitate specific românească, nu mi s-a părut greu în nici un fel să mă adaptez la ea.

Dar cu clima din România?
Ø.H.:
Pentru un norvegian este mult mai greu să se acomodeze cu clima din România; sau, mai exact, cu temperaturile din Bucureşti în timpul verii. Nu cred că aş putea ajunge vreodată să mă obişnuiesc cu temperaturi de peste 30°C. În 2008 a trebuit să petrec luna iulie şi primele săptămâni din august în Bucureşti şi am suferit ca un om de zăpadă în iad. Dar am găsit o soluţie simplă la această problemă. Pur şi simplu stau departe de Bucureşti în luna iulie, petrecându-mi vacanţa de vară în Norvegia, şi participând la unele reuniuni la Oslo în luna august. Restul anului nu reprezintă deloc o problemă. Clima este foarte plăcută.

De când sunteţi aici aţi reuşit să vizitaţi câteva zone turistice? Care din aceste zone le-aţi recomanda turiştilor norvegieni? Dacă ar fi să vă reîntoarceţi odată în calitate de turist, unde aţi merge?
Ø.H.:
Am călătorit mult în România şi am fost în toate regiunile. De vreme ce eu provin din zonele muntoase ale Norvegiei, am o preferinţă pentru zonele montane din nord: Bucovina, Maramureş şi Transilvania. Dar nu numai datorită peisajului frumos; în egală măsură datorită modului de viaţă unic şi patrimoniului cultural din aceste regiuni. În iunie am petrecut câteva zile într-un sat de huţuli din Bucovina, aproape de graniţa cu Ucraina. Cei mai mulţi români cu care m-am întâlnit ulterior nu ştiu despre existenţa acestei minorităţi istorice. A fost o experienţă de neuitat, pe care o pot recomanda, chiar dacă este nevoie de câteva ore de mers abrupt pe jos până la satele de huţuli, situate la 1.100-1.400 de metri altitudine. De asemenea, am locuit la o familie de agricultori din Bucovina, unde toate produsele alimentare pe care le-am consumat erau produse la fermă. De abia atunci am înţeles pe deplin potenţialul enorm al României în privinţa produselor alimentare bio, care devin din ce în ce mai populare în Europa de Vest. Este o absurditate faptul că magazinele alimentare bio din Bucureşti vând în cea mai mare parte produse bio din Europa de Vest. Arhitectura de lemn, inclusiv bisericile din Maramureş, sunt la fel de unice ca mănăstirile din Bucovina cu pictură murală exterioară. Deci, dacă mă întorc ca turist, ştiu unde mă voi duce.

Ce vă place şi ce nu vă place din bucătăria românească? Aveţi vreun loc preferat în Bucureşti unde vă duceţi să mâncaţi?
Ø.H.:
Îmi place felul dumneavoastră de mâncare naţional, sarmale cu smântână. Aveţi supe excelente, precum şi legume, fructe de înaltă calitate şi să nu uităm extraordinarele fructe de pădure care apar vara şi toamna. Nu pot să spun că-mi displace ceva, dar îmi lipsesc câteva lucruri. Îmi plac foarte mult carnea de pasăre de curte şi carnea de miel, dar este aproape imposibil să găseşti aşa ceva în supermarketurile din Bucureşti. La ţară, vezi o mulţime de oi şi miei şi, în unele locuri, raţe şi gâşte. Ce se întâmplă cu aceste animale, se evaporă? De asemenea, nu ar trebui uitate ţuica dumneavoastră formidabilă şi palinca; cele mai bune sortimente pe care le-am gustat au fost întotdeauna produse de particulari. M-am întrebat de ce palinca de cea mai bună calitate nu este comercializată.

Ce mâncare specifică norvegiană le-aţi recomanda turiştilor români care se duc în Norvegia?
Ø.H.:
Norvegia este cel mai bine cunoscută pentru felurile din peşte şi fructe de mare. V-aş recomanda să încercaţi cod cu ficat şi icre sau halibut, care este un alt peşte extraordinar. Varietatea de peşte este nesfârşită. Şi carnea noastră de miel este de înaltă calitate. Dacă doriţi ceva special, vă pot recomanda „smalahove" (cap de oaie), care este capul afumat şi făcut la grătar al unei oi adulte. Arată groaznic, dar gustul este minunat. Prima persoană care a mâncat un cap de oaie trebuie să fi fost un om curajos. Presupun că a fost un bărbat, unul căruia îi era foarte foame. Acum este considerată o delicatesă, servită în cele mai bune restaurante din Oslo în timpul sezonului de cap de oaie, care este înainte de Crăciun.

Există artişti români (actori, pictori, muzicieni) cărora le cunoaşteţi arta şi care să vă placă în mod deosebit?
Ø.H.:
Sunt un admirator al reprezentanţilor şcolii de pictură de la Baia Mare. De asemenea, îmi place să ascult muzică populară românească şi în special muzică la nai. Şi, bineînţeles, îmi plac în mod deosebit unele părţi ale operei lui Enescu, mai ales cele inspirate din folclorul dumneavoastră.

Există români stabiliţi în Norvegia? Cum aţi descrie modul lor de viaţă în Norvegia?
Ø.H.:
Există cel puţin 6.000 de români stabiliţi în Norvegia. Ei lucrează mai ales în construcţii şi în domeniul asistenţei medicale şi au o contribuţie pozitivă la bunăstarea Norvegiei. Eu cred că ei au reuşit să se integreze foarte bine în societatea norvegiană şi, prin urmare, sunt oaspeţi bineveniţi. Cu toate acestea, trebuie să spun că unii dintre conaţionalii dumneavoastră comit diverse infracţiuni în prezent, inclusiv cerşesc pe stradă. Acest lucru nu transmite o imagine atât de bună a României şi românilor, din păcate. Dar, desigur, aceştia au un efect mai mic asupra societăţii norvegiene; ceea ce este cel mai important este faptul că românii care lucrează în Norvegia sunt oameni buni şi harnici.

Există norvegieni care stau în România? Cum aţi descrie modul lor de viaţă în România?
Ø.H.:
Sunt puţini norvegieni care s-au stabilit în România, cei mai mulţi dintre ei lucrează pentru cele aproximativ 60 de companii norvegiene existente aici. Am impresia că celor mai mulţi dintre ei le place modul de viaţă românesc şi majoritatea s-au hotărât să rămână aici. Desigur, la această decizie a contribuit şi faptul că mulţi dintre ei s-au căsătorit cu cetăţeni români.

Cum aţi caracteriza în trei cuvinte un român? Dar un norvegian?
Ø.H.:
Despre un român, aş spune: senin, fatalist, prietenos. Iar despre un norvegian: naiv, rezervat şi cu inima caldă.

Care credeţi că va fi lucrul pe care îl veţi regreta când se va termina misiunea dumneavoastră în România?
Ø.H.:
Că nu am mers mai des la munte şi (dacă va fi cazul) mai ales că nu am găsit timp şi ocazia să urc pe Vârful Moldoveanu. Dar lucrez la acest aspect, aşa că poate nu va fi nimic de regretat atunci când va sosi timpul să plec din România, probabil în 2013.

"Îmi place să ascult muzică populară românească şi în special muzică la nai."

CV Øystein Hovdkinn, 63 de ani

Studii - Master of Arts, Universitatea din Oslo

1972-1973 - jurnalist

1975-2008 - intensă activitate diplomatică

Din 7 martie 2008 - ambasadorul Norvegiei în România şi Republica Moldova