Romania n-a mai avut atata liniste din 1990, cand Ion Iliescu isi desfasura campania electorala sub flamura “acalmiei”. Dorea o tranzitie lipsita de “zgomote”, fraterna, pasnica, ordonata. “Climat” tihnit – mai putin deconspirarea unui regim care se reinstala la putere, cu tot cu bratul sau inarmat. Cei care au in continuare nevoie de acalmie sunt in primul rand securistii, deveniti businessmani. Intr-un singur fel ii dam dreptate lui Ion Iliescu: ridicam la grad de reper dosarele Securitatii, compuse din delatiuni. Are dreptate si Traian Basescu: cu atatea puncte de fierbere – pentru ca viitura n-a trecut inca – riscam sa nu mai vedem SISTEMUL.
Un asemenea caz, ca amploare, daca este sa ramanem in domeniul Securitatii – care a devenit vedeta ultimei luni -, n-am mai avut din iulie 1947, de la “evadarea” taranistilor prin Tamadau, pigmentata cu ingrediente de mineriada: se zicea ca fugarii lui Mihalache aveau asupra lor mitraliere, bijuterii, devize, dolari, napoleoni de aur. Mihalache, care nu excela in vestimentatie, si-ar fi luat cu el jobenul si haine de gala. Toata tara “cerea” deconspirarea dusmanilor poporului. Ca acum.
Dosariada devine fenomen permanent si nu scapa Romania de securisti cat acestia mai au o farama de viata in ei si avem o clasa politica ce se trage din vechiul regim. In 22 decembrie 1989, cand securistii au distrus documentele, inclusiv cele de urmarire a liderilor partidelor istorice, n-au patit nimic.
In afara de vanzoleala cu megaspectacolul deconspirarilor, este o asa liniste in tara de te intrebi: chiar nu se mai intampla nimic in Romania? Un asemenea subiect a eclipsat pana si serialul “Virinel si Hormonica”.
Nu ne mai impresioneaza nici faptele notabile. A trecut neobservata stirea ca Romania a inregistrat o crestere economica, pe primul semestru, de 7%. Piata romaneasca incepe sa devina atractiva. Poate si competitiva. Nici analistii nu s-au aruncat s-o disece, mai la indemana fiind povestea cu colaborarile cu Securitatea, care au sufocat CNSAS. Suntem insensibili si la alt barometru, care indica formarea clasei de mijloc: piata de autoturisme este mai dinamica decat cea europeana.
Nu mai vorbeste nimeni despre remanierea guvernului, subiect care a tinut prima pagina cateva luni. Pe nimeni nu mai intereseaza ca Termoelectrica este in faliment (datorii de 1,2 miliarde de euro), desi pana acum ni s-a tot spus ca este profitabila. Am uitat si de coruptie, de anchetele DNA si Parchet, de furtul averii publice, de evazionismul fiscal, de romanii care “curata” bancomatele din Europa. Nu ne ingrijoreaza ca 3,5 milioane de hectare de teren arabil au devenit parloaga, in vreme ce stearpa Grecie ne trimite legume proaspete. Mai avem de detronat si stegulete colorate (de care UE nu uita).
In fata tristului spectacol si furtunii cu dosarele nici valul al IV-lea de gripa aviara nu ne mai sperie. Si cazul disparitiei lui Hayssam – care pana nu de mult declansase isterie colectiva – a trecut pe ultimul plan, chiar cu noul sau dosar pentru trafic de arme.
Am tot cautat sa gasim o explicatie la subitul interes al mass-media pentru un capitol pe care Romania libera il toaca de 17 ani. Televiziunile, in lipsa de subiecte, repeta pana la satietate o astfel de bomba. Trateaza frenezia dosarelor ca pe o poveste care se vinde bine. Uneori chiar mai bine decat crimele si violurile. Masele sunt si in felul acesta conduse ca o turma, gandesc prin micul ecran, in vreme ce ne eliberam greu de trecutul dureros. Opinia publica trebuie tinuta in agitatie. Somnul privitorilor trebuie intrerupt din cand in cand. Iar in curand romanii vor trai cu memoria sloganelor din reclamele cu Dorel.
Ce focoase detonate ar mai putea sa socheze societatea?
In rest, poate scapam de acest show pana la 1 ianuarie 2007. Sa iesim la LIMAN. Normalitatea.
