Luati toate reportajele despre inundatii de la fata locului si veti vedea ca reporterii intreaba cu obstinatie: “Autoritatile v-au ajutat?”; “Au venit de la judet sa va ajute?”; “A venit cineva sa va ajute? Autoritati, ceva…”. In loc sa puna umarul la batalia cu viiturile, chiar si cei neafectati asteptau cu orele tirurile cu ajutoare, dar evitau lopata. Altii au furat sacii jandarmilor.
Vine domnita cu volanase si acuza ca dezastrul putea fi evitat daca la viiturile din Banat autoritatile ar fi construit baraje, ca si cum acestea se fac peste noapte. Cum-necum, aceste autoritati (acuzate de fetiscana in volanase ca nu actioneaza) sunt cele care repara podurile si caile ferate.
Urgii ale naturii vor mai fi. Aproape niciodata nu lovesc in aceleasi locuri. Cine credea ca la Costinesti se va forma o viitura intr-un loc pe unde n-a curs niciodata un paraias? Ar fi absurd sa cauti vinovati la Costinesti sau Tuzla, unde ploile au fost diluviene.
Te minunezi cum localnicii acuza autoritatile venite sa le dea o mana de ajutor, dupa care se proptesc la carciuma din colt, “la una mica”. Imaginea cu sinistratii care beau la birt, cu apa la glezne, va face cariera.
Lui Geoana i-au placut transmisiile in direct de la inundatii si le propune parlamentarilor sa plece in teritoriu. De ce? Ca sa se inghesuie si ei la interviuri in mijlocul apelor, in mijlocul actiunii. Sa fie in vartejul evenimentelor. Fireste, cu soferi si bodyguarzi care-i asteapta cu schimburi uscate, in masini de lux. Numai sa se bifeze actiunea la capitolul “responsabilitate fata de cetateni”. E vremea relocarii prioritatilor si a votarii unei strategii de aparare in fata neplacerilor hidrologice. Asta ar trebui sa faca parlamentarii, nu sa se arunce in cizme electorale.
Insistenta mare pe mai-marii PSD si pentru declararea starii de urgenta. Pentru ce? S-ar umple mai repede sacii cu nisip? Armata se afla deja pe frontul viiturilor. Sa-l impinga pe Basescu la o astfel de solutie pentru a-l acuza in secunda urmatoare ca n-a gestionat cum se cuvine criza. Si chiar cred liderii PSD ca am fi primit fonduri mai mari de la UE daca in zece judete se declansa starea de urgenta? Devalizatorii de paduri mai bine declarau stare de urgenta la defrisari. Mai nou, PSD propune (in numele efortului de reconstructie) rulote sau baraci pentru sinistrati. Bine a procedat Tariceanu ca a respins ideea. Cu cheltuiala unei baraci incepi o casa. Asiguri o cazare provizorie (la rude, ori – in cazul Costinestiului – in hotelurile de acolo), iar in primavara termini casa. Programul “o baraca pentru fiecare sinistrat” este o gluma.
Nu toti romanii s-au lasat ingenuncheati de aceste mari dezastre, au infruntat pericolele si fortele nesecate ale naturii prin fortele neobosite ale oamenilor. I-a auzit cineva pe harghiteni sa se planga? Si-au refacut casele in doar 20 de zile de la dezastru. N-au avut timp sa invoce “infernul din Harghita”. Si puhoaiele n-au fost mai blande cu ei.
Am ajuns sa ni se para un eveniment ca satenii din Ghimbasani au iesit la consolidarea digului de pe Ialomita. Pentru ca erau primii care sa fie feriti de viitura. Pentru ca ei acolo traiesc si au invatat ca nu pot duce chiar o viata netulburata. Altii au preferat sa se uite la jandarmii care dadeau la lopata si se inhamau la carute.
Salvarea, ajutorul si reconstructia nu pot veni numai de la Bucuresti. Credeam ca romanii au renuntat definitiv la acel blestemat “ce ni se da” si au iesit din nonparticipare mai ales atunci cand ne trezim cu potopul biblic. In fond, cine se teme de bruma nu trebuie sa sadeasca vie.
Astazi ploaie, maine ninsoare, poimaine soare. Atotputernicia apei a pus stapanire pe Romania, dar nici Negoiul sub furtuna nu devine musuroi.
