Sorin Grindeanu nu se rușinează să fie tras de sfori la vedere de șeful său de partid, Liviu Dragnea – acest păpușar cu orgolii prea mari pentru posibilitățile lui. Nu există însă state democratice în care premierul să fie doar un om de paie, la dispoziția președintelui partidului, așa cum se obișnuia în țările comuniste.
Cine îl va putea lua în serios pe prim-ministrul României, dacă omul, înainte de a răspunde la orice întrebare, se uită să vadă dacă șeful e de acord? Care dintre omologii lui își va pierde timpul să negocieze ceva de-adevăratelea cu el? Câtă bază vor putea pune pe ceea ce spune el partenerii României din Uniunea Europeană, de vreme ce știu că nu el este solistul?
Admirator secret al premierului grec Alexis Tsipras, pe care-l copiază în cochetărie, dar pe care nu-l poate imita în convingeri, Sorin Grindeanu a fost împins în fotoliul de premier de loialitatea sa demonstrată față de PSD și de fidelitatea nezdruncinată față de liderul partidului. Lângă el veghează Sevil Shhaideh, al cărei orgoliu rănit nu a fost încă reparat de Liviu Dragnea, după ce președintele a refuzat să o lase în fruntea Guvernului. Shhaideh, căsătorită cu un sirian suspectat că este simpatizant al dictatorului sirian, ca ministră a Dezvoltării, Administrației și Fondurilor Europene, va fi pârghia prin care Dragnea va controla partidul, folosindu-se de banii publici. Va avea pe mână o mare parte din banii de cheltuială ai Guvernului, așa că baronii, mai mari sau mai mici, vor fi conectați la proiecte generoase doar dacă își vor exersa permanent devotamentul față de șeful PSD. Shhaideh este un fel de alter ego al lui Dragnea, dar fără ambiții politice. Au lucrat împreună aproape 15 ani și fiecare știe ce vrea de la celălalt.
Discuțiile despre primirea României în Schengen, dacă vor mai fi, vor fi purtate de oficialii Comisiei Europene cu Florin Iordache, cel care a orchestrat „marțea neagră“ și de la care se așteaptă o legislație clară, urgentă și eficientă de amnistiere și grațiere. Propus la Ministerul Justiției, deși nu are nicio zi experiență în domeniu, Florin Iordache este pionul partidului pentru demolarea legislației anticorupție. Lângă el, Carmen Daniela Dan a fost aleasă de Dragnea în fruntea Ministerului de Interne tot datorită statorniciei sale față de liderul PSD: a fost prefect de Teleorman, a lucrat consilier juridic la Consiliul Județean împreună cu Dragnea, bazându-și întreaga carieră pe o diplomă dată de o universitate obscură.
Apoi, la discuțiile cu reprezentanții statelor NATO va fi trimis un contabil, cu experiență administrativă dobândită la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din Satu Mare, Gabriel Beniamin Leș, viitor ministru al Apărării. Singurul profesionist din Guvern pare să fie Teodor Meleșcanu, ministrul de Externe din vremea Guvernului Văcăroiu, un diplomat de școală veche care revine în același fotoliu după 20 de ani, semn că prea multe nu s-au schimbat în România de atunci încoace. Într-o perioadă tulbure, în care în jurul țării furtuna stă să înceapă, iar Rusia se bucură de orice breșă care se produce la vestul granițelor sale, România defilează cu un guvern fără specialiști, cu oameni lipsiți de experiență, fără idealuri și fără viziune.
