Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Adevărata problemă a sportului românesc

Cristian Hagi Actualizat: 23.06.2016 - 16:25

Fiu-miu face baschet, șah și a cochetat o perioadă cu karting-ul, până când singura pistă din sud-estul României s-a închis. Baschetul costă 100 de lei pe lună, șahul, cam 80, karting-ul era 50 de lei ședința. Învață la una dintre cele mai bune școli gimnaziale din oraș, dar aceasta nu are o sală de sport adecvată. Ar fi nevoie de una nouă, s-au făcut demersuri dar, evident, nu au fost bani. Iarna și toamna, ora de educație fizică se face printre bănci.

Share

Fiu-miu face baschet, șah și a cochetat o perioadă cu karting-ul, până când singura pistă din sud-estul României s-a închis. Baschetul costă 100 de lei pe lună, șahul, cam 80, karting-ul era 50 de lei ședința. Învață la una dintre cele mai bune școli gimnaziale din oraș, dar aceasta nu are o sală de sport adecvată. Ar fi nevoie de una nouă, s-au făcut demersuri dar, evident, nu au fost bani. Iarna și toamna, ora de educație fizică se face printre bănci.

Cel mai mult îi place karting-ul. I-am frânt aripile și i-am spus că nu va ajunge pilot de Formula 1. Unul dintre motive este că nu mai există o pistă care să fie la o distanță mai mică de 200 de km de casă, iar sportul acesta este prea scump pentru majoritatea dintre noi. De fapt, pentru mulți români, orice sport este scump. Și 100 de lei pe lună e mult.

Faptul că România a pierdut rușinos în fața Albaniei la Campionatul European de Fotbal este o știre care se uită într-o zi. Sunt convins că azi fotbaliștii tatuați și gelați au lăsat deoparte amintirea eșecului. O știre mult mai dureroasă este starea în care se află sportul de masă, baza de selecție de unde ar trebui să apară o nouă Nadia Comăneci, un nou Gheorghe Hagi. Îndrăznesc să spun că, poate, s-au născut deja, dar nu au avut încă șansa să fie descoperiți.

De mulți ani, nu mai există noțiunea de sport de masă. Școlile nu mai oferă nici măcar minimum necesar de mișcare în timpul orelor. Cluburile sportive sunt în paragină, în majoritatea orașelor din țară. Autoritățile locale nu se implică în reabilitarea bazei materiale școlare, așa cum le obligă legea. Despre construirea de noi școli de sport nici nu mai e cazul să vorbim, în condițiile în județe cu pretenții există încă școli care nu au nici apă curentă, nici WC-uri în interior. Maidanele de altă dată, pe care bătea Gheorghe Hagi mingea, nu mai există.

Marile succese ale sportului românesc din ultimii ani sunt de fapt, cu mici excepții, succese individuale, susținute de familii sau de rari Mecena. Simona Halep, ca să mă refer numai la un exemplu pe care îl cunosc, nu ar fi ajuns unde este dacă un om de afaceri nu ar fi crezut în ea și nu ar fi investit în ea. L-a întâlnit când ea avea 15 ani și a sprijinit-o mereu. Nici Horia Tecău nu ar fi fost același Horia Tecău, dacă nu ar fi fost susținut de același om de afaceri din Constanța, fost component al naționalei de handbal.

Există sporturi în care metodele vechi se mai practică. Antrenorii de caiac din Constanța, de exemplu, aleargă încă prin țară să descopere noi talente. Înainte se duceau până spre nordul României, acum însă nu mai sunt bani, spune Ionel Rață, antrenor și coordonator al lotului olimpic. O spune cu durere în glas. Se opresc în județele învecinate, consumă mai puțin combustibil.

Și această metodă este pe moarte. Întrebați orice director de liceu sportiv din țară și veți vedea că face adevărate miracole pentru ca instituțiile să supraviețuiască. Am stat de vorbă cu unul dintre ei și i se citea neputința în privire: știa că există viitori campioni europeni și mondiali acolo, în mediul rural, copiii care peste ani ar fi putut să ne ridice în picioare din fotoliile din care ne uităm la televizor, copii care să ne facă mândri că suntem români. Copiii pe care, însă, îi este din ce în ce mai greu să îi aducă spre sportul de performanță.

Dacă nu se iau măsuri pentru refacerea și/sau reconstruirea bazei sportive din școli, a cluburilor sportive, chiar a terenurilor de sport din cartiere, faptul că echipa națională de fotbal a României pierde în fața Albaniei va fi răul cel mai mic. Răul cel mare va fi că vom avea o întreagă generație pentru care sportul va reprezenta un obiect straniu, care odată se practica și în realitate, nu numai pe smartphone-uri și tablete. Și toate virtuțile sportului, de la spiritul de echipă la beneficiile medicale, vor fi fost de mult uitate.

Eșecul naționalei de fotbal a început să fie deja uitat. Dacă în continuare nu se va face nimic pentru sportul de masă, efectele vor fi dezastruoase, pe termen lung și foarte greu reversibile.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...