România a rămas fără tratamente cosmetice, ambalată într-o hârtie ieftină, conjuncturală. Mediul de afaceri transmite un avertisment dur, asupra unui risc iminent: o notă de plată de peste 100 de miliarde de lei pentru incapacitatea politicienilor de a face ceea ce ar trebui să fie elementar, să guverneze eficient.
Analiștii nu mai fac scenarii ipotetice, arată consecințe directe: pierderea ratingului de țară, blocarea fondurilor europene, creșterea costurilor de finanțare, investiții amânate sau anulate. Toate acestea nu sunt efecte abstracte, ci realități care lovesc în economie, în companii și, inevitabil, în oameni. Antreprenorii calculează pierderi și riscuri. Mai sunt 119 zile rămase pentru accesarea fondurilor din PNRR, care nu sunt o simplă statistică. Sunt un cronometru care ticăie agresiv, în fundalul unui vid de putere. Fiecare zi fără un guvern stabil înseamnă bani pierduți, oportunități ratate și o credibilitate erodată în fața partenerilor externi.
Paradoxul momentului este aproape cinic. Bursa pare să parieze pe un final rațional al crizei, mizând pe faptul că politicienii vor ajunge, în cele din urmă, la un compromis. În același timp, leul spune povestea reală: neîncredere, tensiune, fragilitate. Cât de mult își poate permite România să ignore realitatea? Vom vedea! Pentru că, dincolo de calcule și grafice, miza este una simplă, capacitatea statului de a funcționa.
România nu riscă doar o recesiune, atenționează economiștii. Riscă să intre într-o spirală de neîncredere din care se iese greu și cu o serie de costuri uriașe. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, nu va fi din cauza unor factori externi inevitabili, ci din cauza unei incapacități interne, perfect evitabile.
În realitate, cea mai mare problemă nu mai este nici deficitul, nici cursul valutar, nici presiunea piețelor. Problema este sentimentul tot mai periculos că statul român începe să funcționeze fără direcție și fără reflexe de responsabilitate. Economia cere decizii rapide, predictibilitate și coerență, dar politica pare blocată într-un joc al calculelor de partid și al supraviețuirii personale. România nu pierde doar bani în această perioadă. Pierde timp, încredere și șansa de a folosi poate ultima mare oportunitate de modernizare finanțată masiv de Uniunea Europeană.
Ne-am obișnuit, deja, că nota de plată a acestei paralizii nu va fi achitată de cei care negociază funcții și majorități fragile, ci de întreaga societate, prin taxe mai mari, investiții mai puține și o economie care va deveni tot mai vulnerabilă într-o lume deja instabilă.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
