Există o vorbă veche în popor: „fiecăruia, după sufletul lui!” O variantă a acestei zicale este și aceasta: „după faptă, și răsplată!” Dincolo de admirația pe care o am pentru proverbele noastre, aceste cuvinte se constituie de fapt într-un mod de funcționare pentru ființa socială. Sau, dacă vreți, pentru cetățean, dacă vorbim despre viața noastră în cetate.
Anul 2021 a fost un an foarte greu. Un an tulburat de pandemie, încărcat de scandaluri politice și cu probleme economice, sociale și de sănătate pentru toți, de la mic la mare. În contextul reducerii contactelor directe între oameni, pe de-o parte traficul pe internet și rețelele de socializare a crescut, iar pe de altă parte, fiecare s-a așezat în propria carapace și s-a concentrat pe el însuși și pe cei apropiați lui. Statul nostru a fost adesea slab și depășit de situațiile dificile în care s-a aflat societatea românească și a întărit sentimentul că fiecare este singur, chiar dacă locuiește în comunitate. Chiar și cuvântul „izolare” a fost folosit abuziv și a produs, la nivel de percepție, un sentiment personal de însingurare și chiar concluzia că statul și-a abandonat cetățenii.
Cu siguranță că nu avem un stat perfect, chiar i se pot face multe reproșuri. Chiar dacă pare o perioadă îndelungată, 31 de ani de la Revoluție nu sunt suficienți pentru a reforma un stat care a ieșit strâmb din comunism. Elitele se formează greu, în generații, iar o societate care și-a trimis elitele în pușcării nu se poate schimba ușor. Metehnele comuniste, feudale în esența lor, s-au păstrat și s-au perpetuat mai ușor decât valorile. Suntem încă apăsați de moșteniri vechi și tranziții stângace.
Realitatea dezamăgește și dezarmează inițiativele bune
Am scris de nenumărate ori despre nevoia de reformă profundă a statului. Problemele se văd cel mai bine în sistemul medical pentru că aici este o chestiune de viață și de moarte în mod concret. Și în celelalte sisteme instituționale se văd problemele, dar nu se trăiesc atât de acut ca în sănătate.
Dar astăzi vreau să mă opresc asupra unui aspect poate prea puțin înțeles. Este normal să avem așteptări de la politicieni și de la conducătorii instituțiilor statului. Îi plătim bine ca să ne facă viața mai bună. Dar în orice stat sunt prezente două forțe care doar dacă sunt complementare își ating scopul de creștere a bunăstării și calității vieții. Acestea sunt forța instituțiilor și forța cetățenilor.
Politicienii sunt aleși prin forța (votul) cetățenilor. Șefii instituțiilor statului sunt numiți de politicienii aleși. Prin urmare, la început sunt cetățenii! Acea masă vie de interese proprii care ajung să le pună în comun pentru a trăi mai bine. Acei oameni care critică, pe bună dreptate, orice derapaj al clasei politice și o sancționează prin vot. Sau o premiază.
Problema pe care o văd este cea a manifestării de cetățean doar cu prilejul alegerilor. Nu este destul și nici acoperitor pentru statutul de cetățean. Suntem cetățeni și între alegeri. Avem drepturi, dar avem și obligații. Iar dacă la capitolul drepturi suntem în rând cu lumea civilizată, la capitolul obligații avem tot timpul de lucru.
Statul de cetățean obligă la un comportament decent. Cu cei șapte ani de acasă, cu rigoare în alegerea opțiunilor de viață, cu grijă și responsabilitate față de cei slabi. Cu politețe și atitudine etică. Doar dacă toate acestea funcționează, oamenii au încredere unii în alții. Doar dacă te porți respectuos dobândești, la rândul tău, respect.
Conviețuirea în cetate impune un comportament civilizat. Dacă stai singur în pădure, poți urla, dar nu o faci. De ce să o faci în oraș, în bloc, sau în cartier? Dacă ai măturat în casă, nu e normal să mături și în fața porții? Dacă vrei să construiești ceva, nu e normal să ceri autorizație? Am în minte nenumărate exemple de anomalii, de la petarde aruncate inutil și nechibzuit pe stradă, până la chiștocul de țigară sau coaja de la banană aruncate pe geamul mașinii… Cum apreciați depășirea neregulamentară în trafic? Un cetățean își asumă regulile în mod firesc. Câți o fac, însă?
Anul 2022 va fi mai bun doar dacă noi suntem mai buni!
Anul care tocmai s-a încheiat a fost unul al faliilor societății românești. De la scandaluri politice, la certuri în comentariile de pe rețelele de socializare, le-am avut pe toate! Iar democrația rețelelor de socializare a sporit vrajba din societate. Nimeni nu a cedat, nimeni nu a acceptat și punctul de vedere al celuilalt. Efluviile emoționale au îngropat orice urmă de argument rațional. Iar consecința cea mai gravă a acestui mod de funcționare este faptul că nimeni nu mai are încredere în nimeni. Sunt puse la îndoială diagnostice medicale, dar și decizii al Uniunii Europene, hotărâri ale instanțelor de judecată, dar și regulile de conviețuire. Un „ego” individual, puternic și irațional stăpânește atitudinea și comportamentul oamenilor.
De aceea, cred că vom avea un an mai bun numai dacă devenim și noi mai buni, mai răbdători și mai înțelepți. Dacă ne vom cenzura gesturile și cuvintele, renunțând la insultă și aroganță. Dacă vom acorda prioritate bunului-simț. Dacă atunci când ne vine să claxonăm la semafor reușim să ne stăpânim, pentru că ajungem la destinație și fără zgomot. Dacă vom respecta regulile, le vom putea cere și celorlalți să le respecte. Altfel vom continua să fim stresați, nemulțumiți de cei din jur și vom găsi întotdeauna vinovați în afara noastră. Și nu este întotdeauna așa!…
Lucrurile importante nu sunt știrile explozive de la televizor
Nici cancanul. Lucrurile importante, dincolo de cele necesare traiului, țin de educație și de cultură. Excesul de zgomot sau de știri exagerate doar ca să fie spectaculoase (Breaking News) dăunează și statutului de cetățean, dar și sănătății mintale. Așa că vom avea un an mai bun dacă vom renunța să mai fim victime ale stresului și nervilor întinși. O carte, un film, un spectacol de teatru sau de operă ne îmbogățesc interior, în timp ce avalanșa de știri negative sau de spectacole de prost gust ne anemiază simțurile și ne decad din starea de om civilizat.
Nu este nimic demodat sau degradant în a vorbi sau scrie cu „dumneavoastră”. Sau în a spune „sărut-mâna” unei femei. Sau în a-ți cere scuze chiar și pentru o greșeală mică. Dimpotrivă. Comportamentul civilizat este o primă cheie pentru a dobândi respect.
La fel, nu este cu nimic degradantă empatia. Să ne pese de ceilalți. Vă propun chiar un mic exercițiu. Alegeți o zi din săptămână în care să renunțați la cuvântul „eu”. Este un bun exercițiu și pentru creier, și pentru vindecarea de aroganță. Veți descoperi, cu surprindere, că vă va fi greu multora dintre voi.
Închei aceste rânduri de început de an urându-vă să aveți un 2022 bun, cu sănătate și cu multe împliniri. Iar dacă vă propuneți să fiți mai buni, veți vedea că veți reuși! La mulți ani!
