O politică de orgolii pune, astăzi, țara pe pauză. Ne uităm cu stupefacție la ceea ce mulți încă numesc politică. De fapt, o demonstrație de forță sterilă, un concurs de orgolii între partide care par să fi uitat complet pentru cine guvernează. Declarațiile peste declarații care pun presiune și forează cu o criză peste o altă criză. O presiune care nu caută soluții, ci dă ultimatumuri. Iar în centrul acestui joc de putere, Ilie Bolojan devine mai degrabă un pretext, decât o problemă reală.
PSD își retrage sprijinul, dar nu are suficiente voturi să dărâme guvernul. PNL spune că nu mai vrea coaliție cu PSD. USR refuză combinații fără liberali. Toți trasează linii roșii, dar nimeni nu construiește nimic. Este un blocaj politic aproape absurd, în care fiecare partid vrea puterea, dar nimeni nu își asumă responsabilitatea.
În acest haos, Nicușor Dan este împins să joace rolul de mediator, deși problema nu este lipsa dialogului, ci a maturității politice. Consultările devin o formalitate într-un decor deja compromis de neîncredere și calcule meschine.
Realitatea este mult mai dură decât declarațiile politice. România nu mai are direcție. În timp ce liderii se ceartă pe funcții și formule de guvernare, economia tremură, investitorii devin precauți, iar costurile cresc pentru toți. Criza este deja aici, locuiește cu noi și rânjește fără rușine de la reverul unor politruci iresponsabili, ajunși în funcții din întâmplări electorale.
Economiștii spun că această criză nu are nimic inevitabil. Nu vine dintr-un șoc extern, ci din incapacitatea clasei politice de a coopera, este o criză fabricată, întreținută și amplificată de aceiași oameni care ar trebui să o rezolve, dar slabe speranțe. Flutură unii acum ideea alegerilor anticipate, aruncată în spațiul public ca o soluție, o idee care riscă să devină doar o altă fugă de răspundere. Răsturnăm Carpații în Marea Neagră pentru un om? Se pare că, da! Pentru că, în lipsa unei schimbări reale de mentalitate, nu contează cine câștigă. Jocul rămâne același, iar cei care pierd suntem mereu, noi. România este într-o criză de lideri.
Încă nu poate nimeni calcula cât pierde România din fiecare zi de blocaj. Fiecare oră de indecizie înseamnă bani mai scumpi, investiții amânate și o încredere care se erodează accelerat. Dincolo de criza politică, e o fisură adâncă între stat și cetățean. Costul nu va fi plătit în declarații politice, ci în realitatea de zi cu zi a unei țări care riscă să rămână fără direcție, fără credibilitate și, mai grav, fără răbdare.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
