Nu mai e de mult o noutate că pentru politicienii de pe Dâmbovița firescul înseamnă să conceapă legi pe care, ulterior, tot ei să refuze să le aplice.
Mai avem un exemplu: cel al normei de hrană pentru angajații din sistemul de învățământ.
Din 2019, ordonatorul de credite în acest domeniu, Ministerul Educației, a refuzat să ia în considerare norma de hrană a angajaților la calcularea salariilor pentru perioada concediilor de odihnă.
Aceasta, în condițiile în care Ministerul Muncii le-a dat dreptate salariaților din sistemul educațional.
Prin urmare, Guvernul se contrazice singur.
De ce?
Pentru că această instituție pare să adore procesele în instanță.
Nu ar fi, în niciun caz, prima situație în care Executivul se angajează într-o luptă în instanță pe care e conștient că o va pierde.
Însă guvernările se schimbă și, procesele durează, iar acest lucru se poate traduce prin încă o grea moștenire.
Adică, de ce să plătesc eu acum, când, cine știe, vine vreun fraier după mine, care nu va avea de ales.
Eventual, într-un an sau, mai probabil, în câțiva ani, va fi nevoită o guvernare să dea o ordonanță de urgență pentru remedierea problemei, văzând că se pierd procese pe bandă.
Mai organizează și judecătorii un protest sau două și, extrem de cinic vorbind, poate mai mor din cei nedreptățiți.
Ceva mai mult de 20 de lei pe lună per angajat poate să nu pară o sumă impresionantă.
Dar sunt circa 300.000 de angajați în total, în sistemul de învățământ preuniversitar și în cel superior.
Un profesor are 60 de zile de concediu pe an.
Sindicaliștii se judecă pentru perioada 2019 – 2023.
La acestea s-ar mai adăuga și cheltuielile de judecată.
Faceți singuri calculele!
Și o să realizați de ce această tărăgănare pe care o forțează guvernanții nu e chiar o miză mică, mai ales în pragul unui an cu alegeri pe toate palierele.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
