Uniunea Europeană se confruntă cu provocări fără precedent într-un moment în care ordinea multilaterală bazată pe ONU este atacată. Strategia de conciliere față de Donald Trump – de la summitul NATO la dereglementarea normelor digitale, de inteligență artificială și de mediu, inclusiv umilința tarifară de la Turnberry – nu funcționează. Concesii și acomodări nu au redus imprevizibilitatea și ostilitatea lui Trump, culminând cu amenințări repetate la adresa Groenlandei. Dimpotrivă, ele au adâncit vulnerabilitatea strategică a Europei, au produs un plan de capitulare inacceptabil pentru Ucraina și o declarație politică de război împotriva UE sub forma strategiei de securitate națională a SUA, în care el solicită revenirea la o Europă a națiunilor și anunță, în consecință, o alianță cu forțele politice național-populiste ale continentului.
Europa trebuie, prin urmare, să tragă concluziile necesare: securitatea, prosperitatea și democrația sa nu mai pot depinde de voința schimbătoare a Statelor Unite. Autonomia strategică nu mai este o opțiune, ci o necesitate. Uniunea Europeană trebuie să fie capabilă să acționeze în mod independent, să își asume întreaga responsabilitate pentru propria apărare și să își urmărească interesele și valorile pe scena mondială cu suveranitate și credibilitate.
O Europă mai productivă și mai competitivă este o condiție prealabilă pentru puterea geopolitică și bunăstarea socială. Prin urmare, trebuie să asigurăm până în 2028 punerea în aplicare integrală a rapoartelor Letta și Draghi privind finalizarea pieței unice și competitivitatea europeană. În plus, avem nevoie de un buget multianual care să sprijine investiții suplimentare, publice și private, în industrii cheie și inovatoare. Prin urmare, solicităm Comisiei să prezinte o propunere nouă, consolidată și mai ambițioasă privind cadrul financiar multianual (CFM), capabilă să finanțeze bunurile publice europene, inclusiv noile priorități în domeniul apărării și cercetării, păstrând în același timp dimensiunile sociale și de mediu, coeziunea și agricultura, cu respectarea controlului parlamentar și a rolului regiunilor și orașelor europene, și finanțată cu resurse proprii reale ale UE.
Însă recâștigarea competitivității și modernizarea bugetului nu sunt suficiente pentru a construi o Europă geopolitică. La fel ca în 1950, trebuie să ne concentrăm asupra unui punct critic, și anume instituirea unei apărări comune europene susținute de o uniune politică mai puternică. Numai o Europă mai federală poate face față acestor provocări, asigurând respectarea valorilor și drepturilor noastre fundamentale, dacă nu suntem dispuși să îl acceptăm pe Trump ca autoritate politică mondială, într-un parteneriat ambiguu cu Putin și Xi Jinping. Recunoscând amenințarea la adresa securității cu care se confruntă UE și ostilitatea deschisă a lui Trump, confirmată de Strategia de securitate națională, solicităm statelor membre din Consiliul European să instituie o apărare comună europeană, astfel cum se prevede la articolul 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ceea ce se poate realiza și printr-o nouă cooperare structurată permanentă între statele membre dispuse să participe, în cazul în care nu se ajunge la unanimitate. Aceasta va constitui un sistem european de apărare capabil să coordoneze forțele armate naționale în cazul unei agresiuni împotriva oricărui stat membru. Acest lucru necesită un centru de comandă și control al UE.
În general, instituțiile și liderii UE trebuie să exploateze pe deplin Tratatul de la Lisabona, printr-o interpretare federalistă a acestuia în toate domeniile, așa cum s-a făcut în cazul răspunsului la pandemia de coronavirus, urmând și apelul lui Draghi la un „federalism pragmatic”. UE nu ar fi fost o putere comercială cu această politică supusă unanimității. Trebuie să depășim vetocrația în politica externă, apărare și finanțe. Un buget UE mai puternic, care să avantajeze anumite state membre, ar putea fi condiționat de sprijinul acestora pentru activarea pasarelelor care să permită trecerea de la votul unanim la votul cu majoritate. În paralel, Consiliul European trebuie să dea curs în mod coerent propunerii Parlamentului de a reforma tratatele pentru a elimina unanimitatea din sistemul decizional al UE – politicile bugetare și fiscale, de politică externă, de securitate și apărare, precum și extinderea ar trebui să intre toate sub incidența procedurii legislative ordinare –, inclusiv în ceea ce privește viitoarele modificări ale tratatelor.
Considerăm că Parlamentul European poate juca un rol fundamental în punerea în aplicare a reformelor instituționale necesare, având în vedere și extinderea. În primul rând, condiționând sprijinul său pentru următoarele bugete anuale și CFM de acțiunea Consiliului European cu privire la solicitările menționate mai sus. În al doilea rând, promovând o Adunare interparlamentară (Assises) pentru a pleda în favoarea punerii în aplicare integrale a acestor obiective, împreună cu o Adunarea Europeană Cetățenilor ad hoc, pentru a implica cetățenii și sfera publică europeană în ansamblu.
În acest scop, susținem crearea unei coaliții pro-europene interpartinice și interinstituționale reînnoite, care să cuprindă statele membre cele mai angajate din Consiliul European, majoritatea pro-europeană din Parlamentul European și parlamentele naționale, Comisia Europeană și instituțiile regionale și locale, dincolo de inerțiile specifice fiecărei instituții, precum și societatea civilă organizată pro-europeană. Le invităm pe toate să se mobilizeze la nivel local, național și transnațional pentru a sprijini aceste solicitări pentru o Uniune mai suverană și mai democratică.
Acest text se bazează pe declarația „O foaie de parcurs către suveranitatea europeană” adoptată de Comitetul de acțiune pentru Statele Unite ale Europei, relansat la 18 octombrie 2025, la Casa Jean Monnet, Houjarray/Bazoches-sur-Guyonne, Franța.
Josep Borrell Fontelles (ES), fost Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate și fost președinte al Parlamentului European
Petre Roman (RO), fost prim-ministru
Danuta Hübner (PL), economist, fost comisar european pentru politica regională, fost membru al Parlamentului European
Guy Verhofstadt (BE), președinte al Mișcării Europene Internaționale, fost prim-ministru al Belgiei, fost membru al Parlamentului European
Domènec Ruiz Devesa (ES), președinte al Uniunii Federaliștilor Europeni, fost membru al Parlamentului European
Enrico Letta (IT), președinte al Institutului Jacques Delors, fost prim-ministru
Rosen Plevneliev (BG), fost președinte al Republicii
Hans-Gert Pöttering (DE), fost președinte al Parlamentului European
Enrique Barón Crespo (DE), fost președinte al Parlamentului European
Klaus Hänsch (DE), fost președinte al Parlamentului European
Dominique Méda (FR), sociolog și filosof
Javier Cercas (ES), scriitor
Robert Menasse (AT), scriitor
Daniel Cohn-Bendit (FR/DE), scriitor, fost membru al Parlamentului European
Jacques Attali (FR), scriitor, fost președinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și consilier special al președintelui Mitterrand
Pascal Lamy (FR), fost director general al Organizației Mondiale a Comerțului, fost comisar european pentru comerț
Paolo Gentiloni (IT), fost comisar european pentru economie, fost prim-ministru
Isabelle Durant (BE), fost vicepreședinte al Parlamentului European, fost secretar general interimar al Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare
Othmar Karas (AT), fost prim-vicepreședinte al Parlamentului European
Mercedes Bresso (IT), fost președinte al Comitetului European al Regiunilor și fost membru al Parlamentului European
Gabriele Bischoff (DE), președinte al Grupului Spinelli, membru al Parlamentului European
Nicolas Schmit (LU), fost comisar european pentru ocuparea forței de muncă și drepturi sociale (Luxemburg)
Andrea Wechsler (DE), președinte al Europa-Union Deutschland, membru al Parlamentului European
Luca Visentini (IT), fost președinte al Confederației Sindicale Europene
Monica Frassoni (IT/BE), președinte al Centrului European pentru Sprijin Electoral (ECES), fost membru al Parlamentului European (Italia și Belgia)
Moritz Hergl (DE), președinte al Tinerilor Federaliști Europeni – JEF Europe
Brando Benifei (IT), membru al Parlamentului European, fost președinte al Grupului Spinelli
Daniel Freund (DE), membru al Parlamentului European, fost președinte al Grupului Spinelli
Sandro Gozi (IT/FR), membru al Parlamentului European, fost președinte al Grupului Spinelli (Italia și Franța)
Richard Corbett (Regatul Unit), fost membru al Parlamentului European, coraportor pentru Tratatul constituțional și Tratatul de la Lisabona
Elmar Brok (Germania), fost membru al Parlamentului European, fost președinte al Grupului Spinelli
Jo Leinen (DE), fost membru al Parlamentului European, fost președinte al Mișcării Europene Internaționale
Andrew Duff (UK), fost membru al Parlamentului European, fost președinte al Uniunii Federaliștilor Europeni
Monica Baldi (IT), fost membru al Parlamentului European
Pierre Larrouturou (FR), fost membru al Parlamentului European
Virgilio Dastoli (IT), președinte al Consiliului italian al Mișcării Europene, fost colaborator al lui Altiero Spinelli
Francesca Ratti (IT), fost secretar general adjunct al Parlamentului European
Guillaume Klossa (FR), președinte fondator al EuropaNova, Civico Europa și Europa Power Initiative
Philippe Laurette (FR), președinte al Asociației Jean Monnet
Alessia Centioni (IT), președinta Civico Europa și a Asociației Femeilor Europene
Roberto Castaldi (IT), profesor, secretar general al Movimento Federalista Europeo
Chloé Fabre (FR), președinta Uniunii Federaliștilor Europeni – Franța
Christelle Savall (FR), fostă președintă a JEF Europe
Margherita Orsi (IT), politolog
Franco Bassanini (IT), jurist constituționalist, fost președinte al „Cassa Depositi e Prestiti”
Francisco Aldecoa Luzárraga (ES), politolog, președinte al Consiliului Federal Spaniol al Mișcării Europene
Yann Moulier-Boutang (FR), economist și eseist
Céline Spector (FR), filosof
Michele Fiorillo (IT), filosof, coordonator al Civico Europa și Citizens Take Over Europe
Slavoj Žižek (SLO), filosof
